Aveţi datorii la stat? Procedura de eşalonare sau scutire

Conform Ordonanţei nr. 30 din 31 august 2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale pentru obligaţiile fiscale restante la 31 august 2011, penalităţile de întârziere se anulează sau se reduc, astfel:

a) penalităţile de întârziere se anulează dacă obligaţiile principale şi dobânzile aferente acestora se sting prin plata voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011;

b) penalităţile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligaţiile principale şi dobânzile aferente acestora se sting prin plata voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.

Dacă beneficiarul îşi achită obligaţia eşalonată, penalităţile vor fi anulate.

Prin OG 30/2011 pentru modificarea şi completarea Codului Fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, a fost modificată şi OUG 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată. Aceasta stabileşte că, pe lângă eşalonarea la plata obligaţiilor fiscale, la cererea contribuabilului, vor fi amânate la plată şi penalităţile de întârziere aferente datoriilor eşalonate, în vederea anulării. Procedurile referitoare la aceste aspecte au fost stabilite prin Ordinul MFP nr. 2.677/ 2011.

Pentru obţinerea înlesnirilor referitoare la amânarea la plată a penalităţilor de întârziere trebuie urmate aceleaşi etape ca şi pentru eşalonare, la finalul cărora, dacă sunt îndeplinite condiţiile legii, se vor emite decizii privind ambele aspecte. Aceste etape sunt: depunerea cererii de eşalonare, eliberarea certificatului de atestare fiscală, emiterea acordului de principiu, constituirea garanţiilor şi emiterea deciziei de eşalonare şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere.

În privinţa garanţiilor constând în scrisoare de garanţie bancară sau în mijloace băneşti consemnate pe numele contribuabilului la dispoziţia organului fiscal, ordinul prevede că acestea trebuie să acopere atât sumele eşalonate, cât şi dobânzile şi sumele amânate la plată, adică penalităţile de întârziere.

În situaţia în care sumele eşalonate la plată au fost stinse în totalitate şi au fost respectate condiţiile prevăzute de lege, organul fiscal emite, în două exemplare, decizia de finalizare a eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi decizia de anulare a penalităţilor de întârziere amânate la plată.

Termenul de plată a ratelor de eşalonare este data de 15 a fiecărei luni. Prima rată din graficul de eşalonare la plată are termenul de plată data de 15 a lunii următoare emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale. Prin aceeaşi ordonanţă, Guvernul a decis introducerea unui unui regim juridic special al penalităţilor de întârziere aferente creanţelor fiscale principale eşalonate la plată. Conform ordonanţei, pe perioada de eşalonare a obligaţiilor fiscale principale şi a eventualelor dobânzi aferente acestora, penalităţile urmează a fi amânate la plată în vederea anulării dacă eşalonarea la plată se finalizează.

Garanţiile pe care le constituie contribuabilul trebuie să acopere, pe lângă debitul principal, şi penalităţile de întârziere, precum şi majorările de întârziere amânate la plată.

Pierderea valabilităţii eşalonării la plată atrage pierderea valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a majorărilor de întârziere, În acest caz, garanţiile se execută şi în contul penalităţilor de întârziere şi majorărilor de întârziere amânate la plată.

Prevederile referitoare la amânarea la plată a penalităţilor de întârziere se aplică şi eşalonărilor la plată existente în curs, precum şi unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligaţiilor fiscale eşalonate.

Potrivit O.G. nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a fost modificată ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale, în sensul stingerii cu prioritate a tuturor obligaţiilor principale în ordinea vechimii acestora şi apoi a accesoriilor în ordinea vechimii acestora, pentru a se evita acumularea de noi accesorii în sarcina contribuabilului.

Astfel, în cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea, în cadrul fiecărui buget sau fond, se face în următoarea ordine:

a) pentru toate impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă;

b) pentru toate celelalte obligaţii fiscale principale;

c) pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor prevăzute la primele două puncte.