România, deşi figurează printre naţiunile cu venituri modeste din Europa, pare să aspire la o 'egalitate' prin renunţarea la cash. Poate astfel, sărăcia ar deveni mai puţin vizibilă?
România se află la un punct de răscruce în privinţa tranzacţiilor financiare, având în vedere propunerea de a limita plăţile în numerar. Deşi se invocă combaterea evaziunii fiscale, datele indică un moment nefericit pentru implementarea acestei iniţiative.
Mulţi comercianţi şi cetăţeni se declară reticenţi. Statisticile evidenţiază o scădere notabilă a numărului de ATM-uri şi sucursale bancare. Această nouă direcţie poate fi percepută ca o abordare superficială, fără o analiză concretă a situaţiei.
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a exprimat rezerve faţă de ideea unei societăţi fără numerar, menţionând evoluţia Suediei. Chiar dacă Suedia părea dispusă să renunţe la numerar, recent s-a îndepărtat de această viziune datorită preferinţei pensionarilor pentru plăţile în cash.
Este evident că multe tranzacţii, mai ales cele de sume mici, sunt efectuate în numerar. În anumite regiuni, absenţa bancomatelor şi a POS-urilor complică tranzacţiile electronice.
Statistici recente subliniază o diminuare a prezenţei unităţilor bancare, în special în mediul rural. Această tendinţă este evidentă atât pentru sucursalele bancare, cât şi pentru ATM-uri.
De asemenea, Banca Centrală Europeană a menţionat multiple beneficii ale utilizării numerarului, de la autonomie la promovarea educaţiei financiare pentru copii.
În final, deşi digitalizarea şi combaterea evaziunii fiscale sunt esenţiale, limitarea plăţilor în numerar pare a fi o strategie nepotrivită. O abordare pompieristică nu va face decât să înrăutăţească lucrurile în loc să rezolve ceva. România ar face bine să reconsidere implementarea unor astfel de iniţiative, ţinând cont de contextul economic şi de dorinţele populaţiei.
