În lumina recentelor propuneri fiscale şi a dezbaterilor aferente, scena politică românească este mai divizată ca niciodată, cu mesaje contradictorii provenind chiar şi din aceeaşi tabără. În acest amestec de opinii şi strategii, Partidul Social Democrat (PSD) îşi caută un echilibru şi o poziţie clară. Remarci inteligente vin de la vicepreşedintele PSD, care se implică activ în administraţia pentru dezvoltarea regională, dar este depăşit de dezinvoltura cu care anumite personaje, unul fiind chiar interimar şi ocupând a treia poziţie în stat, tânăr PSD-ist la modă, susţinut de părinţi în logica sa fiscală, „care pe mine nu mă afectează”, interesează pe cineva că „pe el nu-l afectează”, sau că afectează 700.000 de societăţi comerciale. Al treilea om în stat numeşte propunerile de creştere generalizată a taxelor şi impozitelor, „ajustări fiscale”. Câtă indiferenţă faţă de cei ce susţin economia să susţii că antreprenorii nu trebuie să se implice în politica fiscală a statului, că nu au ei cunoştinţele necesare pentru asta, că doar el, alesul înţelege cum stă treaba.
În acest context, este complicat pentru PSD care a încercat să-şi refacă imaginea cu noi figuri şi spirit tânăr, dar lupta pentru a menţine legătura cu realitatea revine de fapt celor ce se prezintă în faţa cetăţenilor cu realizări concrete, pentru a le câştiga încrederea. Dar asta nu este singura problemă cu care se confruntă PSD. Aşa cum a remarcat acelaşi inspirat vicepreşedinte, poate că nu ar fi trebuit să rămână PSD la guvernare, cu atât mai puţin să dea şi primul ministru, care să scoată „castanele fierbinţi” din bugetul supraîncălzit de guvernul anterior, arătând că din „ciuma roşie”, PSD tinde să devină „crucea roşie” a actualei coaliţii. Un vicepreşedinte din cealaltă tabără a coaliţiei îi „alintă” pe colegii de coaliţie puşi să rezolve ce au încurcat împreună, „că au venit la guvernare să acceseze resursele statului…”.
Remarca inteligentă a vicepreşedintelui PSD subliniază o potenţială schimbare a dinamicii inter-partide şi reprezintă o provocare pentru toţi actorii politici să reflecteze asupra relaţiilor lor actuale.
Totuşi, propunerile fiscale răvăşesc România chiar în perioada de concedii. Dacă acestea sunt şi tratate, prezentate, şi neînsoţite de măsuri reale de scădere a cheltuielilor bugetare, în opinia mea, va afecta grav percepţia publică asupra capacităţii PSD de a guverna pentru toţi românii. Unii spun că bazinul electoral al PSD nu va fi afectat, românii evoluează încet şi sigur, aleg mai atent, indiferent din ce bazin electoral fac parte. Nu mai percep ajutoarele sociale ca fiind o politică de creştere economică sănătoasă, care ridică cu adevărat nivelul de trai. Propunerile de acest gen vor avea un cost pentru ţară, greu de estimat acum:
- Introducerea CASS pentru angajaţii din construcţii şi agricultură s-ar putea traduce în costuri crescute, care pot descuraja angajarea în aceste domenii.
- Eliminarea plafonului pentru CASS în activităţile independente ar putea afecta persoanele cu venituri mari, încurajând, poate, un exod al talentelor sau restrângerea activităţilor.
- O creştere a impozitului pe dividende la 10% şi o majorare a TVA de la 5% la 9% ar putea avea efecte de răcire pe pieţe, cu consumatori şi investitori având reacţii adverse.
- Impozitul pe tranzacţiile imobiliare şi pe clădiri cu valoare mai mare ar putea descuraja investiţiile, în timp ce noua taxare pentru microîntreprinderi poate afecta antreprenoriatul local.
Toate aceste schimbări fiscale pot avea un impact profund asupra economiei şi societăţii româneşti. Într-o lume politică în constantă schimbare, în care alianţe sunt formate şi rupte, este crucial ca deciziile să fie luate cu precauţie şi să reflecte nevoile reale ale populaţiei.
Indiferent de rezultat, remarcile actorilor politici, la fel ca şi propunerile fiscale discutate, evidenţiază complexitatea şi dinamica politicii româneşti actuale. În acest joc de putere şi strategie, doar timpul va dezvălui cine va fi în avantaj şi la ce cost pentru cetăţenii României.
