După revoluţie, aflaţi cu ideea libertăţilor în cap, unii români s-au apucat de activităţi antreprenoriale, aşa cum erau înţelese de fiecare în acea perioada. Timpul - cum se spune - le aşează. Unii au evoluat în scară, mai sus sau mai jos pe piaţa antreprenorială, alţii au înţeles că nu sunt făcuţi să facă sacrificii de timp, efort fizic şi material, stres şi viaţă, şi au abandonat cursa ori s-au reorientat în diverse sectoare spre care i-au dus experienţa sau poate eşecul antreprenorial.
În toată această perioadă de economie de piaţă sălbatică, au evoluat în paralel dezvoltându-se categorii sociale distincte, de “speciali”. Unii mai speciali decât alţii! Dar aceştia au evoluat şi proliferat, fiind susţinuţi inconştient de toţi cei educaţi in spirit socialist proletar (din păcate mult prea mulţi), reuşind să susţină creşterea peste măsură a categoriei de speciali.
Cei educaţi în spiritul socialismului proletar au trăit şi trăiesc până astăzi cu sentimentul, senzaţia, că “specialii” îi vor proteja de tot ce se naşte şi creşte rău în jurul lor, în societate sau în afara ei. Adică poate fi vorba despre orice: capital străin (”nu ne vindem ţara”), antreprenori locali (nişte hoţi care se îmbogăţesc pe spatele poporului), nea Vasile care s-a mutat la ţară şi şi-a lăsat sănătatea în seră pentru a produce câteva kilograme de legume cu care să meargă în piaţă (se îmbogăţesc prin speculă) şi toţi cei ce într-un fel sau altul au dobândit sau au investit mai mult decât a permis comunismul în România, dobândind mai mult sau mai puţin corect, moral, etic etc. Dar asumându-şi munca, sacrificiile, riscurile etc. Toţi aceştia sunt urâţi aproape în egală măsură de clasa educată prea adânc în spiritul socialismului proletar, care a preferat, preferă şi încurajează de 30 de ani formarea şi susţinerea unui aparat de “speciali” mult prea voluminos pentru a încăpea într-o societate ce trebuie să se susţina economic, social, cu propriile resurse naturale şi intelectuale ale ţării.
Hilar şi trist, în acelaşi timp, a fost şi este că această categorie de “speciali” crescută sub oblăduirea şi îndemnul celor educaţi socialist proletar, a făcut ca aceştia să consume, în activitatea lor cotidiană în slujba ţării, exact resursele de care ţara avea şi are nevoie să acopere costurile sociale necesare unui trai decent tocmai lor, celor care au încurajat în cei 30 de ani îngroşarea categoriei de speciali.
Ironia sorţii face ca o parte din aceşti ”speciali” - cum se spune în popor - le-a luat “ciolanul din fasole”, până şi covorul de sub picioare, tocmai acelora care aveau aşteptări să ia de la boieri şi să dea poporului.
Să nu înţeleagă cineva că eu spun că “specialii” au furat poporul. Nu, nici prin gând nu îmi trece. Cea mai simplă formă de a genera pierdere, sărăcie în societate, oricare ar fi ea, este incompetenţa, reaua credinţă şi răutatea, duşmănia inhibitoare a inteligenţei.
Aşa a ajuns societatea, România captivă, între cei cu educaţie socialist proletară şi “specialii” generaţi, încurajaţi de aceştia, şi sărăcia, subdezvoltarea endemică a ţării.
Distrugerea, chiar îngrădirea sub orice forma a liberei iniţiative, blamarea, defăimarea spiritului antreprenorial, prin orice mijloace şi toate formele inventate (suntem foarte buni în asta) vor accentua şi mai mult sărăcia endemică şi dependentă dusă la extrem de orice sistem dezvoltat, de comunitatea europeană sau orice forma de civilizaţie dezvoltată.
Un recent exemplu ne-a fost dat odată cu refuzarea intrării în spaţiul Schengen. Au mimat revolta politicienii, s-a revoltat societatea pe bună dreptate, dar ei, societatea dezvoltată cu conducătorii şi “specialii“ lor efemeri, ştiau ce noi românii nu ştiam sau nu voiam să ştim: corupţia aproape generalizată din sistemul ce ar trebui să păzească graniţele Europei de infracţionalitatea transfrontalieră le-ar produce lor costuri mari cu curăţarea obiectului infracţionalităţii introduse mult prea uşor între graniţele Europei civilizate, din vina noastră.
Ei nu vor să accepte asta pentru că i-ar costa prea mult. Nici acum nu au demascat toţi “specialii” susţinuţi de socialiştii proletari, au demascat doar parţial, ceea ce este trist şi hilar în acelaşi timp.
Vom rămâne robi, atât timp cât mentalitatea ne va ţine înrobiți. Nu Europa ne înrobeşte, ci propria educaţie şi mentalitate. Europa ne cumpără la valoarea naţională şi ne extrage valorile individuale, plătind un preţ inferior şi pentru că vin dintr-o societate săracă. Suntem tributari propriei educaţii și mentalităţi, iar pentru asta plătim preţul noi şi copiii noştri.
