Ce-aţi făcut în ultimii 5 ani?

Această întrebare devenise leit-motivul unei vânători de vrăjitoare roşii, în perioada de după Revoluţia din 1989. Eu m-am trezit cu această întrebare în gând în momentul în care am văzut cum se agită spiritele în Galaţi şi apar la înaintare oameni pe care nu i-am mai văzut de ani de zile şi atunci m-am întrebat: ce-or fi făcut aceşti oameni în ultimii ani? Am decis să fac o radiografie a ceea ce s-a întâmplat în Galaţi în ultimii 5 ani, cu bune şi rele. Exerciţiul făcut de mine nu are valoarea unui experiment sociologic, dar e o provocare la sinceritate şi autoevaluare. E doar un tablou al societăţii în care trăim şi al transformărilor prin care am trecut în ultimii cinci ani. Şi, de ce nu, un punct de plecare pentru viitor.

Analiza mea a început în septembrie 2011 (răsfoind arhivele pe 5 ani, pornind din septembrie 2006) şi, dacă îmi ajută Dumnezeu, o voi încheia în septembrie 2012. În fiecare zi de luni puteţi vedea în paginile ziarului o radiografie a săptămânii anterioare corespunzătoare ultimilor 5 ani, aşa cum a fost ea redată în mass media la vremea respectivă. Astăzi, 23 ianuarie 2012, voi analiza perioada 16-22 ianuarie, din 2007 până în 2011.

- Bileţelul otrăvit şi analiza „colorată” a doctorului Bacalbaşa. Telenovela bileţelelor trimise de Tăriceanu către Băsescu şi de acesta din urmă lui Codruţ Şereş (vă amintiţi de bileţelele de care şi-a amintit brusc Elena Udrea?) isca scandaluri politice greu de imaginat. Dr. Nicolae Bacalbaşa, celebru pentru picanteriile din speach-urile sale, găsea, spre exemplu, similitudini între acest scandal şi cel în care protagonişti au fost Monica Lewinsky şi Bill Clinton: „Începe de fapt o spălare de rufe murdare păstrate timp de aproape doi ani în seif. Când preşedintele Clinton a avut o aventură cu o tânără stagiară, care era o evreică manevrată de Mossad, doamna a luat rochiţa plină de spermă prezidenţială şi a pus-o într-un seif, aşa, ca amintire”. Puţin mai serios, Bacalbaşa adăuga: „În momentul de faţă sunt trist, dezgustat şi-mi e frică. Mi-e frică aproape mai tare decât pe vremea comuniştilor. La ora actuală lupta se dă între instituţiile statului. Instituţiile statului de putere şi represiune sunt monopolizate. Acum poţi păţi orice. Cred că putem să instituim prostituţia ca o instituţie de stat, şi iarăşi mi-e frică să spun mai mult, în care prostituate obraznice ajung să domine viaţa publică a României şi toţi îşi ţin gura. Unii de indiferenţă, alţii de frică”.

- Jocurile de culise, mai importante decât problemele sociale. Paul Păcuraru, care tocmai pierduse lupta pentru ocuparea fotoliului de membru în Biroul Politic Central (BPC) al PNL pe probleme sociale, se arăta supărat, nu atât pentru că nu a fost votat de cei mai mulţi dintre colegii săi liberali, ci pentru faptul că fotoliul pentru care a candidat a fost ocupat de un necunoscător în politicile sociale: “Am o amărăciune în suflet pentru că cel care a fost ales pentru funcţia de membru al BPC pe probleme sociale, deputatul Cătălin Micula, este un analfabet în ceea ce priveşte politicile sociale. Până acum el s-a arătat preocupat mai mult de problemele ce ţin de lumea afacerilor”. Păcuraru dădea totuşi asigurări că nu va  face nimic ce ar putea răni PNL: „Singurul lucru pe care aş putea să-l fac este să mă retrag din viaţa politică activă. Am muncit foarte mult pentru partid. E drept că am avut şi beneficii. Am avut mai multe mandate de senator. Cred însă că trebuie să mă gândesc la ce voi face de acum încolo”. Am reluat aceste declaraţii pentru că ulterior Paul Păcuraru a intrat pe o pantă descendentă, întâmplându-i-se nişte lucruri pe care nu le doreşti nici duşmanilor. A ieşit din politică pe uşa din dos, cum s-ar spune. Dar mai e ceva ce trebuie spus: faptul că un cotizant cu greutate la puşculiţa de partid e mai important decât un strateg sau un specialist este nu trist, ci tragic. Şi ceea ce este mai grav este că vorbim de un sindrom în politica românească.

- Pasarelele, soluţia lui Nicolae Rainea pentru fluidizarea traficului. Consilierul local social democrat Nicolae Rainea, deşi nu vedea o soluţie de moment pentru sporirea numărului parcărilor pentru multitudinea de autovehicule ce au împânzit oraşul, măcar se gândea cum să le facă traversarea mai uşoară pietonilor. O idee care nu a fost transpusă nici până în ziua de astăzi, dar nici nu a fost înlocuită cu o alta. Dar să vedem ce spunea Rainea acum patru ani, înainte de a candida pentru un nou mandat, pe care de altfel l-a şi obţinut: “Vreau să propun ca, în locurile unde nu sunt stopuri, cum e pe strada Brăilei, să începem cu zona Stirex, la Bănci, între Þiglina 1 şi Ultimul Leu, şi mai departe pe unde este aglomerat, dincolo de Spital, să facem nişte pasarele ca pe DN 1. Să vedeţi cât se fluidizează circulaţia”.

- Demisie la vârful Sănătăţii gălăţene. Directorul fostei Autorităţi de Sănătate Publică Galaţi, redenumită Direcţie de Sănătate Publică, doctorul liberal Sorin Ungurianu, îşi dădea demisia din funcţia pe care a deţinut-o începând din 2005. Demisia este explicabilă prin faptul că, fiind susţinut de un partid intrat în opoziţie, nu mai putea fi reprezentantul în teritoriu al Ministerului Sănătăţii, care numai ce se făcuse roşu, fiind al PSD. Cum funcţia pe care o ocupa era una politică, demisia nu era altceva decât o modalitate elegantă de a părăsi şefia Sănătăţii judeţului.

- Dan Nica făcea colecţie de funcţii. Intrarea PSD la guvernare alături de PDL aducea schimbări notabile la Bucureşti şi Galaţiul intra din nou în rândul furnizorilor de cadre. După ce a fost ales deputat într-un colegiu important din judeţ şi apoi numit vicepremier, preşedintele Organizaţiei Judeţene a PSD Galaţi, Dan Nica, a fost numit la începutul anului şi interimar la Ministerul Administraţiei şi Internelor, până la instaurarea viitorului ministru plin. De altfel Dan Nica a jucat un rol important în primul an de guvernare al lui Boc, pentru că şi ieşirea din guvern a PSD s-a făcut tot pornind de la gălăţeanul Nica, adică de la o declaraţie a acestuia.

-  Primarul Nicolae le taia elanul celor care îi vânau locul. Edilul şef al Galaţiului îi reunea pe jurnalişti în sala de şedinţe a Primăriei pentru a-şi avertiza potenţialii succesori că nu a venit încă momentul alegerilor locale. Nicolae a precizat că nu pleacă de la Primărie, intenţionând să îşi finalizeze mandatul la termen, şi i-a potolit niţel pe cei de la alte partide, apreciind că nu vor fi capabili să facă faţă provocărilor fotoliului de primar al Galaţiului. Chiar dacă preciza că din propriul partid nu îi vânează nimeni locul, discuţiile interne din PSD erau deja aprinse şi problema succesorului era de mare actualitate. Mai târziu, când a apărut protocolul USL şi nominalizarea candidatului a revenit celor de la PNL, unii ar zice că s-au liniştit apele. Eu spun că... dimpotrivă. Oricum, PSD ar trebui să-i fie profund recunoscător lui „moş Nicolae”, care le-a pus Primăria la picioare preţ de 12 ani, ceea ce partidul nici n-a visat. Ce părere au gălăţenii despre asta... e altă treabă.

- PDL sărea la gâtul Apaterm. “Să îi dăm afară!”, spunea Mircea Toader, liderul PDL Galaţi, la adresa personalului supradimensionat de la Apaterm. Consilierul local Viorel Trif, dublat de Toader, preciza că la nivelul Apaterm organigrama include servicii duble, care desfăşoară acelaşi tip de activitate, şi că preţul gigacaloriei a fost majorat nejustificat, pentru a putea acoperi salarii a căror pondere din bugetul solicitat este de 50%. Toader preciza: “Am aflat că a cerut aprobare la AJOFM să mai angajeze încă vreo 200 de oameni! (…) Tot acest personal la Apaterm nu are rol de distribuţie, ci mai mult politic, acela de a menţine această presiune permanentă asupra asociaţiilor şi de a fi purtător de cuvânt al primarului şi al PSD”. Toader considera încă de atunci că distribuţia apei calde şi căldurii ar trebui să fie preluată de către producător, Electrocentrale, care să furnizeze agentul termic prin reţeaua de la nivelul municipalităţii, ceea ce ar genera înjumătăţirea preţului gigacaloriei. Poziţia PDL afişată la începutul anului 2011 era doar primul semnal, pentru că ulterior lucrurile au luat-o urât la vale. Directorul Apaterm a cerut insolvenţa societăţii, gândindu-se că astfel o va reorganiza, dar s-a ajuns la discuţii despre faliment. Dacă nu era justiţia, care a tot amânat să ia o decizie finală în acest dosar, care nu e unul foarte uşor, Apaterm era deja în faliment, ceea ce oricum se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu.

- Necula, fiind singurul candidat, chiar a câştigat municipala PDL. La nivelul Organizaţiei Municipale PDL Galaţi nu s-a mimat democraţia, iar senatorul Marius Necula a fost singurul candidat. Tabăra lui Necula câştiga, la acea rundă, războiul intern din PDL şi o funcţie pentru patru ani.

- Opoziţia se vedea în postura de medic providenţial. “România şi românii au căzut pe mâinile unui doctor nepriceput şi orgolios şi acum este în criză. Iar noi trebuie să scoatem pacientul din perfuzii”, este metafora pe care a utilizat-o Bogdan Ciucă, purtătorul de cuvânt la nivel naţional al conservatorilor. Deputatul gălăţean a precizat că cei trei lideri naţionali ai partidelor din opoziţie – Crin Antonescu (PNL), Victor Ponta (PSD) şi Daniel Constantin (PC) lucrau de mult timp la construcţia unui proiect politic, adică USL. Mie mi-a plăcut metafora cu doctorul, pacientul... care acum e mai actuală ca niciodată. Parcă Ciucă ştia acum un an că mişcările sociale vor porni de la sănătate.

- Un nou arhitect, o viitoare belea. În urma demisiei Florentinei Iugan, postul de arhitect şef al Primăriei Galaţi devenea vacant, urmând ca municipalitatea să îl scoată la concurs. Prin decizie a fost numit arhitect şef interimar Ionel Banaş, de profesie arhitect şi care lucrase în cadrul unui serviciu de la nivelul Primăriei Galaţi. Se pare însă că funcţia scoate tot ce e mai rău din om, pentru că, după numai trei luni, acesta a fost prins în flagrant de procurorii DNA când a luat 1.500 de lei, dintr-un total de 5.800 de lei, de la un denunţător care dorea să intre în legalitate cu un balcon.