Astăzi, 10 octombrie este ziua mondială a câinelui. Câinele, spre deosebire de celelalte specii de animale domestice, a fost şi este singura specie de animal care a intrat cu de la sine acţiune în viaţa omului, fără a fi domesticit, fenomen ancestral petrecut de-a lungul a zeci de mii de ani, pentru ca mai apoi să se consolideze o relaţie deosebită între două specii deosebite din punct de vedere comportamental şi al inteligenţei. Câinele se afla într-o concurenţă cu omul în devenire de-a lungul vremurilor, şi realizând că de pe urma omului-vânător se poate alege cu hrană, nu a mai preferat să se afle în concurenţă cu specia umană, ci dimpotrivă, să-i fie de folos cumva, astfel încât dintr-o nouă relaţie om-câine, ambele părţi să aibă de câştigat.
Astfel, dintr-o relaţie de concurenţă în teritoriu pentru aceleaşi prăzi, se ajunge prin transformare în timp, a relaţiei de concurenţă în relaţie de comensalism (a consuma hrană din aceaşi sursă) şi cooperare (câinele adulmecă şi i-a urma, stă de pază..., iar omul vânează cu armele de pe atunci: suliţa, arcul, piatra şi praştia, capcana etc., tolerând prezenţa câinelui în arealul intrării în grota omului).
Distanţa dintre câinele tolerat de om-în ancestral şi grota omului, încetul cu încetul s-a tot redus, astfel încât...omul a început să mângâie câinele ca drept recompensă,apoi chiar să-i dea un nume,apoi chiar să-i dea semne de executarem ca în final să-l admită să doarmă lângă el-omul, lângă foc şi la siguranţă de vicistitudinile vremilor.
În concuzie:
- este o compensare echilibrată între omul ancestral şi câinele de pe atunci;
- câinele ancestral asigură reuşita vânătorii şi a pazei locaţiei omului prin semnale sonore;
- câinele asigură paza şi chiar apărarea lăcaşului omului;
- omul îi asigură câinelui în vreme ancestrală, sursă sigură de hrană, refugiu în vremuri de restrişte şi...siguranţa în teritoriu.
Aceste aspecte s-au tot desfăşurat pe parcursul a zeci de mii de ani, şi iată de ce azi, câinele nu se poate desprinde de specia umană, după cum nici specia umană nu se poate desprinde de om.
