De multe ori nu suntem conştienţi de modificările fizice asociate cu trecerea timpului, dar trebuie să fim conştienţi că pragul vârstei considerate de medicina veterinară ca începutul bătrâneţii este 8 ani şi durata vieţii este cu atât mai redusă cu cât câinele este mai mare.
Afecţiunile articulare
Una dintre cele mai frecvente suferinţe la câinii vârstnici este osteoartrita. Articulaţiile se uzează în timp, iar oasele câinelui tău ajung să se frece unele de altele, provocând durere sau imposibilitatea mişcării. Este posibil ca articulaţiile să sufere o uzură semnificativă la câinii foarte activi, tineri şi/sau obezi, care se poate reflecta în stadiul de senior prin umflarea extremităţilor, dificultatea de a susţine perioade lungi de exerciţii fizice sau folosirea scărilor. În plus, alte boli sau probleme specifice pot cauza afectarea excesivă a cartilajului articulaţiilor şi pot favoriza dezvoltarea osteoartritei la câini chiar mai devreme. Este important ca medicul veterinar să examineze articulaţiile câinelui înainte de a confirma că într-adevăr este vorba de osteoartrita câinelui şi nu de alte probleme care pot provoca dificultăţi de mers, cum ar fi anumite tulburări neurologice. Dacă câinele tău suferă de obezitate, medicul veterinar îţi va recomanda cu siguranţă să-l slăbeşti şi să-i faci un minim de exerciţii zilnice. Trecerea de la greutatea excesivă la greutatea ideală va ajuta la reducerea indicelui de şchiopătare. În plus, exerciţiile fizice moderate, dar regulate, îi vor tonifica muşchii şi suportul extern al articulaţiilor, care vor beneficia astfel de tonifiere. Uneori va fi esenţial să se administreze antiinflamatoare pentru a reduce inflamaţia şi durerea asociată. O dietă echilibrată, cu aport energetic adecvat şi ingrediente esenţiale pentru cartilajul articulaţiilor, va fi de asemenea esenţială.
Problemele dentare si paradontopatiile
Aproape la toţi câinii de vârstă înaintată, există bolile gurii, cărora stăpânii le acordă o importanţă mult prea mică pentru că le consideră inevitabile, acestea având un punct comun, apariţia tartrului. Nu este vorba numai de schimbarea culorii dinţilor sau halenă. Aceasta este o problemă gravă pentru sănătatea câinilor, care poate avea consecinţe considerabile asupra anumitor organe. De exemplu, probabilitatea de a suferi de complicaţii cu inima şi rinichii creşte la câinii cu probleme gingivale şi dentare. Dinţii, aflaţi în contact permanent cu saliva, resturile alimentare şi celulele cavităţii bucale, treptat se acoperă cu o peliculă de substanţă lipicioasă denumită placă dentară. Această placă este un loc ideal pentru instalarea bacteriilor, care vor descompune resturile de alimente aderate sau blocate între dinţi. Procedând astfel, bacteriile eliberează toxine care irită gingiile. Ca urmare, gingia devine inflamată şi se dezlipeşte de dinţi. În timp se depun minerale din salivă şi alimente, ceea ce întăreşte placa până la consistenţa cimentului. Acest tartru se va depune pe zonele libere ale dintilor. Şi dacă gingia s-a retras, tartrul va urca pe lângă coletul dentar, afectând în cele din urmă rădăcina sau chiar osul. Atunci când structurile din jurul dinţilor sunt afectate, se numeşte parodontită. Parodontita, la câini, este responsabilă de durere, respiraţie urât mirositoare, slăbirea rădăcinilor şi ligamentelor dentare, favorizând pierderea dinţilor şi mai grav, poate produce infecţii ale osului mandibular. Dacă observaţi o alterare a respiraţiei câinelui dvs., a culorii dinţilor acestuia, salivaţie excesivă, durere la mestecare sau bot deformat, ar trebui să apelaţi la medicul veterinar pentru a-i examina cavitatea bucală. O măsură pe care o puteţi lua este să spălaţi dinţii câinelui de mai multe ori pe săptămână pentru a preveni acumularea de tartru şi complicaţii precum parodontita sau gingivita (deşi aceasta este o sarcină descurajantă, la care mulţi proprietari renunţă). Pe langa periuţă, există recompense care ajută la combaterea acumulării plăcii dentare pe dinţi şi încetinesc progresia gingivitei. Administrate o dată pe zi sau de câteva ori pe săptămână, sunt benefice pentru menţinerea gingiilor sănătoase. Există şi alimente care încorporează beneficii speciale pentru dinţii câinilor, fie prin forma crochetelor (ajutând la periajul dinţilor la mestecat), fie pentru că încorporează substanţe care împiedică ca mineralele din saliva să se lipească de placa dentară.
Problemele cardiace
Cele mai răspândite dintre toate problemele cardiace la câinii în vârstă sunt insuficienţa vasculară cronică şi endocardioza. Acestea răspund unui proces degenerativ, de origine necunoscută, în timpul căruia apar modificări în unele zone ale inimii numite valve cardiace. De obicei sunt afectate valvele care separă atriile de ventricole, inclusiv valva atrioventriculară stângă sau valva mitrală. Uneori apar mai timpuriu, dar primele leziuni trec în cea mai mare parte neobservate de stăpâni, deoarece nu condiţionează dinamica cardiorespiratorie. Prima manifestare clinică este prezenţa unui suflu uşor, iar progresia lui până la fazele finale poate dura câţiva ani. Aceste modificări care afectează valvele au ca rezultat o alterare a funcţiei acestora, ducând la o pierdere a eficienţei circulaţiei sanguine între atrii şi ventricule. Inima, în încercarea de a se adapta la aceste schimbări, îşi va creşte frecvenţa şi îşi va schimba dimensiunea camerelor. Alterarea care apare cel mai precoce este dilatarea auriculului stâng. Insuficienţa valvulară se transformă treptat în insuficienţă cardiacă, care pune în pericol viaţa câinelui vârstnic. Dificultatea diagnosticului este legată de faptul că simptomele iniţiale, tusea şi greutăţile în respiraţie, pot fi asociate cu multe alte boli. De asemenea, intoleranţa la efort a câinilor, timpul de recuperare mai lung după exerciţii sau o plimbare lungă, sunt adesea considerate a fi doar din cauza bătrâneţii. Dacă consultaţi medicul veterinar, acesta va efectua o examinare cardiacă precum şi un diagnostic general a câinelui dumneavoastră. Ecografiile cardiace vor fi deosebit de utile în determinarea gradului de intensitate a modificărilor cardiace. În faţa acestui tablou clinic, majoritatea câinilor necesită tratament medicamentos pe viaţă pentru a încetini deteriorarea valvelor şi modificările miocardice, evitarea decompensărilor majore si a leşinului.
