Este important de realizat că, în timp ce un pisoi individual poate fi prezentat pentru investigaţie, încercarea de a găsi o cauză specifică poate fi dificilă, deoarece majoritatea cazurilor sunt multifactoriale. Adesea, doar luând o istorie completă a pisoiului, a restului aşternutului său, a naşterii lor, a sănătăţii mamei lor şi a sănătăţii generale din crescătorie, poate fi determinată adevărata natură a problemei. Pe termen lung, ar putea fi necesar să se abordeze o serie de factori pentru a reduce mortalitatea generală în cadrul unei crescătorii de animale.
Cauzele pisicilor „palizi” sau bolnavi:
- Factori legaţi de naştere (anoxie, traumatisme, hipotermie);
- Anomalii congenitale;
- Greutate mică la naştere;
- Mediu neadecvat (temperatură, umiditate, igienă, supraaglomerare, manipulare excesivă);
- Nutriţie necorespunzătoare;
- Izoeritroliza neonatală;
- Infectii (virale, bacteriene, parazitare).
Pisoii bolnavi trebuie detectaţi şi trataţi din timp, deoarece starea lor de sănătate se poate deteriora rapid. Toţi nou-născuţii trebuie observaţi îndeaproape şi, fără manipulare excesivă, verificaţi pentru defecte congenitale şi monitorizaţi pentru creşterea în greutate. Eşecul de a lua în greutate în 24 de ore necesită atenţie. Pisicile normale mănâncă sau dorm 90% din timp în primele 2 săptămâni. Din păcate, nou-născuţii tind să manifeste răspunsuri limitate la boală, astfel încât semnele lor de prezentare sunt rareori indicative pentru o anumită afecţiune. Indiferent dacă le este foame sau sunt bolnavi, de obicei plâng excesiv şi/sau nu reuşesc să alăpteze. Semnele comune ale bolii includ slăbiciune, hipotermie, letargie, nelinişte şi/sau regurgitare a laptelui. Pisicile bolnave răspund prost la mediul lor şi au de obicei fie abdomene foarte subţiri din cauza lipsei de hrană, fie abdomene foarte umflate din cauza înghiţirii de aer. Ei zac adesea separaţi de ceilalţi pisoi şi sunt ignoraţi de pisica mamă. Pisicii bolnavi trebuie trataţi imediat, deoarece fac faţă foarte prost anorexiei sau hipotermiei. Ei şi mama lor ar trebui să fie examinaţi.
Examinare fizică directă
Examinarea unui pisoi conştient poate fi dificilă, deoarece se mişcă adesea şi poate fi agresivă dacă este slab socializat. Acestea ar trebui evaluate pentru:
- Greutatea şi starea corpului şi semne de traumă, defecte congenitale sau boală. În timp ce unele defecte congenitale, cum ar fi palatul despicat sau „atrezia anusului” ar trebui să fie uşor evidente, altele, cum ar fi defectele congenitale ale inimii, sunt evidente doar la o examinare post-mortem atentă sau după investigaţii ulterioare. Este important să fiţi conştienţi de schimbările normale legate de vârstă şi să nu suprainterpretaţi constatările normale, de exemplu, instabilitatea articulaţiei neonatale sau suflurile cardiace. Blana trebuie verificată pentru calitate, curăţenie şi paraziţi. Toracele şi capul trebuie verificate pentru forma şi senzaţia normală; bătăi ale inimii aprox. 200-220 bătăi pe minut; respiraţie aprox. 15-35 pe minut. Abdomenul trebuie să se simtă uşor plin, nu umflat, strâns sau gol. Intestinele şi vezica urinară ar trebui să se simtă moi, mobile şi nedureroase. Extremităţile ar trebui să fie roz pal (eritemia extremităţilor este adesea asociată cu sepsis).
- Ochii şi nasul. Ochii pisoiului ar trebui să se deschidă între zilele 5-14; o tulburare uşoară este normală şi ar trebui să dispară rapid. Deşi o cantitate mică de scurgeri lipicioase nu reprezintă o preocupare majoră, este rău să fie pleoapele închise, umflate sau acoperite cu puroi.
- Gingiile. Până la vârsta de aproximativ o săptămână, nou-născuţii sănătoşi au gingii roz închis sau roşii. Nou-născuţii bolnavi au adesea gingii palide, cenuşii sau albăstrui.
- Cordonul ombilical. Acesta ar trebui să fie uscat şi fără scurgeri şi, în mod normal, cade între 3-7 zile. Este îngrijorător dacă este încă umed, dureros, inflamat sau descarcă.
- Defecare şi urinare. Deoarece stimularea zonei perineale la pisoii cu vârsta sub 3 săptămâni are ca rezultat defecare şi urinare, această tehnică poate fi utilizată pentru a căuta prezenţa diareei sau a constipaţiei (prezente la aprox. 60% dintre pisoii bolnavi) şi pentru a verifica culoarea urinei.
