Indiferent dacă numele perfect al pisicii tale a venit într-un moment de inspiraţie bruscă sau apelativul a sosit după o deliberare atentă a întregii familii, precis ai o întrebare importantă în minte: „Pisica mea îşi recunoaşte numele?”.
Dr. Atsuko Saito, expert în psihologie animală, a auzit această întrebare de nenumărate ori de-a lungul carierei sale. Pisicile de pretutindeni îşi câştigă adesea reputaţia de animale distante, parând să nu-şi recunoască numele atunci când proprietarii le cheamă. Un studiu din 2019 condus de Saito şi colegii ei de la Universitatea Sophia din Tokyo, a constatat că pisicile nu numai că îşi recunosc numele dar şi răspund când sunt strigate.
Pisicile îşi înţeleg numele?
Da ! Experţii consideră că pisicile recunosc sunetul numelor lor şi că vor răspunde când îl aud. Saito şi echipa ei au testat această ipoteză prin studierea a 78 de pisici japoneze. Echipa a efectuat patru experimente separate, fiecare implicând apelarea numelui unei pisici şi înregistrarea răspunsului lor pentru a urmări semne de recunoaştere, cum ar fi scuturarea cozii sau mişcările capului şi urechilor. O secvenţă de patru teste separate a confirmat că pisicile pot răspunde la numele lor. Ele chiar au răspuns străinilor şi au reacţionat la numele lor, ignorând alte sunete din zonă.
Putem compara câinii şi pisicile?
Studii precum cel realizat de Saito şi colegii ei demonstrează că pisicile nu răspund la fel de entuziasmat la sunetul numelui lor ca şi câinii. Acest lucru are probabil legătură cu evolutia istorică a celor două specii. Multe rase de câini au fost domesticite în scopuri esenţiale, cum ar fi agricultura, creşterea şi securitatea casei. Ascultarea a fost o condiţie prealabilă importantă pentru servirea proprietarilor în aceste capacităţi. Efectiv, câinii au tendinţa de a asculta şi de a răspunde la numele lor, fapt încorporat în ADN-ul lor. În timp ce pisicile învaţă să-şi asocieze numele cu recompensa sau pedeapsa, reacţia unui câine la chemare poate proveni dintr-o tendinţă înnăscută spre capacitatea de reacţie socială.
De-a lungul anilor, cercetătorii au contribuit la clarificarea mai multor concepţii greşite despre pisici.
Micile feline formează legături cu proprietarii lor
O echipă de la Universitatea de Stat din Oregon, condusă de Dr. Kristyn Vitale, a folosit un test de bază pentru profilul social la pisici. Acest test, utilizat şi pentru pentru evaluarea câinilor, primatelor sau copiilor, implică perioade de legătură şi separare. S-a constatat că pisicile formează legături cu îngrijitorii lor la fel ca şi sugarii umani şi alte animale.
Pisicile pot comunica cu stăpânii lor: în 2020, o echipă de experţi de la Universitatea din Sussex a încercat să stabilească dacă pisicile comunică cu oamenii într-un mod similar cu cel intraspecific. Există căi de comunicare mai evidente, cum ar fi vocalizările dar characteristică este legatura creată între feline prin îngustarea lentă a fantei palpebrale şi clipire. Descoperirile experimentului, sugerează că pisicile vor schimba clipiri lente cu oamenii şi îşi vor îngusta ochii către tovarăşii de încredere pentru a-şi comunica sentimentele pozitive.
Datorită unor studii de acest gen, putem înţelege mai bine viaţa acestei misterioase fiinţe care deseori (şi pe nedrept) este considerată rece, neprietenoasă sau dezamăgitoare ca animal de companie.
