Cu aproximativ 6.000 de ani în urmă, oamenii din comunităţile neolitice care populau regiunea în care se află astăzi Barcelona erau deja împătimiţi de câini, pe care îi iubeau de-a lungul vieţii şi nu numai, relatează AFP, citat de Agerpres. Dovezile arheologice scoase la iveală în cel puţin patru situri demonstrează că aceşti oameni preistorici şi companionii lor patrupezi trăiau împreună, munceau laolaltă şi chiar împărtăşeau aceeaşi alimentaţie, alcătuită din cereale şi legume, potrivit unui studiu publicat recent în jurnalul Journal of Archaeological Science: Reports. ''Aceste animale au fost total integrate în aceste comunităţi neolitice", a explicat pentru AFP Silvia Albizuri de la Universitatea din Barcelona. Iar acest statut special acordat canidelor a continuat în mormânt. Schelete parţiale sau complete aparţinând unor câini au fost descoperite în peste douăzeci de morminte, plasate cu grijă alături de cele ale bărbaţilor, femeilor sau copiilor. Însă animalele alese să-şi petreacă veşnicia lângă stăpânii lor au plătit un preţ: au fost sacrificate în momentul funeraliilor, potrivit studiului. Resturile găsite aparţineau unor câini cu vârste între 1 şi 6 ani, un sfert dintre aceştia având între 12 şi 18 luni. "Selecţia puilor şi a exemplarelor de un an sugerează un sacrificiu", a explicat Silvia Albizuri. Preferinţa acestor comunităţi pentru câinii tineri ar putea fi explicată prin reticenţa de a pierde animalele mai în vârstă care erau deja dresate, în special pentru paza turmelor.
Absenţa urmelor de tăieturi pe oase sugerează totodată că nu se obişnuia îndepărtarea cărnii de pe acestea şi consumul ei înainte de înmormântare. Dovezi ale câinilor şi oamenilor îngropaţi unul lângă altul au fost descoperite şi în alte situri neolitice, în nordul Italiei şi sudul Franţei, însă în mormântul din Bobila Madurell, la nord de Barcelona, au fost găsiţi mai mulţi câini decât în celelalte, notează studiul. Potrivit oamenilor de ştiinţă, câinii au fost probabil folosiţi iniţial la vânătoare. Ulterior, după ce oamenii s-au stabilit şi au început să cultive pământul, în urmă cu 10.000 de ani, aceste canide domestice au devenit protectorii locuitorilor împotriva intruşilor sau a animalelor sălbatice, câinii apărându-i în special de verii lor sălbatici, lupii. Aceste populaţii au domesticit şi alte animale, precum oile sau caprele. ''Câinii au jucat un rol important în economia popoarelor neolitice, având grijă de turmele şi de aşezările acestora", au precizat cercetătorii. Câinii de talie medie (50 cm înălţime şi 15 kg) descrişi în studiu semănau ''cu ciobăneştii de Pirinei din prezent'', a notat Silvia Albizuri. Oasele animalelor domestice găsite în mormintele din Spania erau împrăştiate la întâmplare, în comparaţie cu cele ale câinilor, care erau aşezate cu grijă, o dovadă în plus a statutului special al acestora în neolitic. Cu aproximativ 5.000 de ani înaintea erei noastre, în sudul Europei existau câteva comunităţi mari, printre sate şi cătune răspândite în zonele de câmpie sau pe coline. De asemenea, arheologii au găsit dovezi ale unor ferme, adăposturi temporare şi silozuri pentru depozitarea cerealelor.
