De câtă proteină au nevoie animalele de companie Recomandat

Vineri, 07 Mai 2021 12:34
Publicat în Pet Mania
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Proteinele, împreună cu grăsimile şi carbohidraţii, sunt unul dintre cei trei macronutrienţi importanţi necesari fiecărei celule a corpului uman, canin sau felin. Acest nutrient este necesar în cantităţi diferite, în funcţie de specie. În acest articol, vom discuta de ce este importantă proteina, vom examina cerinţele pentru câini şi pisici, vom enumera sursele şi vom nota ramificaţiile exceselor şi deficienţelor.

Ce este proteina şi de ce este importantă

Proteinele sunt una dintre cele mai importante componente din organism. Este necesară pentru muşchi, reparaţia celulelor, susţinerea sistemului imunitar şi ajută la apaţia senzaţiei de săţietate. Proteinele alimentează corpul pe măsură ce este procesată prin digestie. Beneficiile suplimentare includ stimularea metabolismului, contribuie la menţinerea  greutătii,a unei tensiuni arteriale normale şi a sănătăţii oaselor.
Corpul mamiferelor necesită 22 de aminoacizi, care sunt componentele de baza a proteinelor. Pisicile pot produce singure 11 aminoacizi, iar câinii sintetizează un număr de 12 aminoacizi.
Ceilalţi 10 sau 11 aminoacizi necesari organismului trebuie suplimentaţi prin alimentaţie, aceştia numindu-se aminoacizi esenţiali.
Dintre aminoacizii esenţiali putem enumera:
Arginina, Histidină, Isoleucina, Leucina, Lizină, Metionină, Fenilalanină, Taurina (numai la pisici), Treonina, Triptofanul şi Valina.
Pe lângă faptul că pisicile necesită o hrană cu mai multe proteine, nevoia de taurină unei pisici este un motiv important pentru care pisicile nu pot mânca hrană pentru câini.

Cerinţe în proteină pentru pisici şi câini

Cantitatea de proteină necesară variază în funcţie de specie, nivelul de exerciţiu fizic, nivelul de stres, stadiul de viaţă, ciclul reproductiv, starea medicală de bază şi starea generală a corpului. Animalele de companie care ard mai multe calorii sau consumă energie suplimentară necesită mai multe proteine. De exemplu, câinii de serviciu sau câinii care fac multă mişcare au nevoie de o hrană cu un nivel proteic mult mai înalt. Animalele de companie aflate la vârste diferite (căţeluş sau pisoi, adult sau senior) necesită cantităţi diferite de proteine, cu nevoi crescute în perioadele de creştere. Există cerinţe suplimentare de energie în timpul sarcinii sau alăptării şi la animalele  bolnave sau debilitate. Dimpotrivă, unele afecţiuni medicale, cum ar fi bolile renale, pot necesita cantităţi mai mici de proteine în dietă.
Pe lângă proteine, câinii şi pisicile necesită apă, grăsimi, carbohidraţi, vitamine şi minerale. O dietă echilibrată de înaltă calitate este esenţială pentru o sănătate bună. Când cumpăraţi alimente pentru animale de companie, alegeţi un aliment certificat nutriţional şi medical.
De regulă, câinii au nevoie de aproximativ jumătate din cantitatea de proteine faţa de pisici. Pisicile sunt carnivore şi necesită o hrană predominant proteică, faţă de câini, care sunt consideraţi în prezent omnivori.
Necesarul de proteine poate fi calculat în câteva moduri diferite:
- După greutatea corporala:
Câinii au nevoie de aproximativ 1 gram de proteine pe kilogram de greutate corporală ideală. De exemplu, un câine de 25 de kilograme cu o greutate ideală ar necesita 25 de grame de proteine pe zi. Pe de altă parte, un câine supraponderal de 50 de kilograme, dar care ar trebui să aibă 40 de kilograme, ar necesita 40 de grame de proteine pe zi.
Pisicile au nevoie de aproximativ 2 grame pe kilogram de greutate corporală ideală. De exemplu, o pisică de 10 kilograme cu o greutate ideală ar necesita 20 de grame de proteine pe zi.
- În funcţie de nevoile de creştere:
Câini - În general, majoritatea câinilor au nevoie de aproximativ 18-25% proteină in raţie;
Căţeluş - 28%;
Adult - 18% până la 20%;
Senior - 18%;
Câine de lucru - 25-35%;
Gravidă sau care alăptează - 28%.
Pisici - În general, majoritatea pisicilor au nevoie de 35 până la 45% protein in raţia alimentară;
Pisoi - 40-50%;
Adult - 35-40%;
Senior - 35 - 38%;
Sarcina sau alăptarea - 45 până la 50%.
Pentru a calcula cerinţele în proteine, urmaţi aceşti paşi:
Cântăreşte-ţi animalul de companie. Luaţi în considerare dacă animalul dvs. este supraponderal şi care ar trebui să fie greutatea  ideală.
Determinaţi cu precizie cantitatea de mâncare. Acest lucru este cel mai adesea calculat în grame.
Alimentele uscate sunt puţin mai greu de convertit în grame, deoarece sunt măsurate mai degrabă în volum decât în greutate. Dacă este posibil, cântăriţi porţia zilnică de mâncare a câinelui dvs. pe un cântar de bucătărie. O cană de alimente uscate poate varia de la 80 la 120 de grame.
Citiţi eticheta alimentelor pentru animale de companie în scopul determinării procentului minim de proteine din pungă sau cutie. De asemenea, puteţi obţine aceste informaţii de pe site-ul web al producătorului de „petfood”. Fă calculul. Înmulţiţi gramele mâncarii cu procentul de proteine.
De exemplu, dacă utilizaţi un total de 240 grame pe zi şi eticheta „spune” că are 10% proteine, înmulţiţi 240 grame x 10% (0,10) proteine pentru a obţine 24 de grame de proteine pe zi. Ca un alt exemplu, dacă hrăniţi 1 1/4 cani de alimente uscate care conţin 20% proteine şi fiecare cană este de 100 grame, atunci 100 grame x 1 1/4 cani = 125 grame x 20% proteine (0,20) = 25 grame de proteină.

Când animalele de companie primesc prea multă proteină

Ingerarea excesivă de proteine poate duce la obezitate. NOTĂ: Obezitatea este o problemă frecventă, cel mai des cauzată de supraalimentare şi lipsa exerciţiului fizic.

Când animalele de companie sunt carenţate în proteine

Deficitul de proteine poate duce la probleme precum musculatura slabă, vărsăturile, diareea, pierderea în greutate sau creşterea în greutate, modificările comportamentale şi eşecul de a creşte sau de a fi rezistenţi la infecţii. Pisicile necesită aminoacizi de origine animala. Deficitul de taurină şi arginină poate provoca probleme oculare severe, anomalii neurologice şi boli de inimă care le pun viaţa în pericol.

Surse de proteine

Există multe surse de proteine şi cel mai important, diferenţe în calitatea acestora. Unele surse de proteine, cum ar fi sursele vegetale, nu conţin toţi aminoacizii esenţiali pentru pisici. Carnea de înaltă calitate, precum puiul, carnea de vită, carnea de porc, iepurele, raţele şi peştele, sunt foarte digestibile şi conţin aminoacizii esenţiali.
Proteinele sunt evaluate pe baza valorii lor biologice (capacitatea proteinei de a fi descompusă şi utilizată de organism-digestibilitatea). Cu cât organismul este mai capabil să descompună o proteină, cu atât este mai mare valoarea biologic şi alimentară. De exemplu, proteinele cu cea mai mare valoare biologică sunt carnea de vită, pui şi muşchi de miel.  Pe listă sunt şi făina de peşte şi organele, urmate de soia, gluten de porumb, grâu sau concentrate din din orez.

Animalele de companie pot fi alergice la proteine?

Câinii şi pisicile pot fi alergici la diverse proteine. Alergiile alimentare provoacă mâncărimi ale pielii, căderea părului, crustizare, infecţii ale urechii, infecţii ale pielii, vărsături, diaree şi scădere în greutate. Cele mai frecvente surse alergogene  sunt puiul, carnea de vită, peştele, ouăle şi laptele. Dacă animalul dvs. de companie are simptome care bănuiţi că ar putea proveni de la o alergie, consultaţi medicul veterinar pentru recomandări.
În caz de alergii alimentare, o recomandare obişnuită este să utilizaţi o dietă cu ingrediente limitate, denumită şi „dietă de eliminare”, care implică hrănirea fără ingredientul  suspectat pentru o durată de 2 până la 3 luni. Scopul este de a alege o sursă de proteine la care animalul dvs. nu a fost expus şi prin urmare, nu este sensibil. Există multe companii care produc alimente foarte gustoase, cu  miel, iepure, somn, păstrăv, capră, raţă, carne de vânat şi chiar cangur.
O altă opţiune pentru tratarea alergiilor alimentare este o dietă proteică hidrolizată. Aceasta înseamnă că proteina, care poate proveni dintr-o sursă obişnuită, cum ar fi puiul sau carnea de vită, este modificată în aşa fel încât organismul să nu o recunoască antigenic şi să nu declanseze răspunsuri imunitare de hipersensibilizare. (autor: Cornel Gingărașu)

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu