Oamenii de ştiinţă cred că au descifrat modul în care câinele reuşeşte să topească inima unui om pentru a-l face să se plieze pe dorinţele lui - secretul constă în dezvoltarea unui muşchi de la nivelul sprâncenei, care îl ajută să capete o privire înduioşătoare, o tehnică stăpânită şi de copii, relatează AFP, potrivit Agerpres.
Într-un studiu publicat recent în jurnalul ştiinţific Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), cercetătorii au descris că au disecat cadavre ale unor câini de companie şi lupi sălbatici, specie de care cel mai bun prieten al omului s-a despărţit în urmă cu aproximativ 33.000 de ani.
Cercetătorii au identificat un muşchi bine definit, situat la nivelul sprâncenelor câinilor, care nu a fost observat însă şi la lupi.
"Acesta îi ajută să facă ochii mari, ca şi copiii'', a declarat pentru AFP Anne Burrows, profesoară la Universitatea Duquesne din Pittsburgh, coautoare a studiului. "Astfel se declanşează un răspuns protector la oameni", a completat ea.
Deoarece a cunoscut o dezvoltare intensă la câini, dar nu şi la lupi, acest lucru ''ne indică faptul că acest muşchi şi funcţia sa sunt rezultatul unei selecţii'' provocate de oameni, a precizat Anne Burrows.
În altă etapă a studiului, oamenii de ştiinţă au filmat interacţiuni de două minute între câini şi un om necunoscut lor, apoi între lupi şi un om. Doar câinii au reuşit să producă mişcări intense ale sprâncenelor în timp ce se uitau la oameni. ''Am studiat de asemenea comportamentul câinilor şi lupilor, iar când aceştia au fost expuşi la prezenţa umană, timp de două minute, câini au ridicat mai mult partea interioară a sprâncenelor şi cu o intensitate mai mare în comparaţie cu lupii'', a explicat psiholog doctor Juliane Kaminski de la Universitatea din Portsmouth, autoare principală a studiului, citată de Press Association.
''Descoperirea sugerează că, la câini, sprâncenele expresive ar putea fi un rezultat al preferinţelor inconştiente ale oamenilor care au influenţat selecţia în timpul procesului de domesticire. Atunci când câinii execută această mişcare, ea pare să determine o dorinţă puternică a oamenilor de a avea grijă de ei'', a adăugat Kaminski.
Concluziile cercetării se adaugă multor altor studii similare, dintre care se remarcă unul devenit celebru, realizat de cercetători din Japonia în 2015, care a demonstrat că schimbul de priviri între câini şi stăpânii lor conducea la declanşarea reciprocă a oxitocinei, compus supranumit ''hormonul iubirii''. Fenomenul a fost observat şi în relaţia dintre mamă şi bebeluşul ei.
Studiul publicat recent a fost efectuat pe doar patru exemplare de lup şi şase câini de companie. Pentru confirmarea acestei asocieri ar fi necesară disecarea mai multor exemplare.
Niciun animal nu a fost sacrificat pentru realizarea acestui studiu, au precizat autorii studiului.
Cercetătorii şi-au exprimat intenţia de a studia rase străvechi de câini, pe care să le compare cu descendenţii lor moderni, precum Chihuahua, dar şi de a efectua analize asupra altor specii apropiate de om, cum ar fi caii şi pisicile.
Un purtător de cuvânt al universităţii din Portsmouth a declarat că singura rasă de câine analizată care nu prezenta o astfel de dezvoltare la nivelul respectivului muşchi a fost Husky Siberian, una dintre cele mai vechi.
