Câinii au capacitatea de a distinge cuvintele şi intonaţiile datorită aceloraşi regiuni ale creierului ca şi oamenii, se arată într-un studiu despre felul în care cel mai bun prieten al omului îi interpretează limbajul. Creierul canin este atent în acelaşi timp la ceea ce spun oamenii şi la felul în care o spun, explică cercetători de la Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta, al căror studiu a apărut în revista americană Science.
Câinii, ca şi oamenii, utilizează emisfera stângă a creierului pentru a interpreta cuvintele şi regiuni ale emisferei drepte pentru a analiza intonaţia, relatează AFP, menţionând studiul. Centrul plăcerii din creierul lor este activat numai atunci când cuvintele amabile şi de laudă se asociază cu intonaţia corectă, au stabilit cercetătorii. Potrivit lor, aceste observaţii sugerează că mecanismele neuronale care permit prelucrarea cuvintelor au evoluat mult mai devreme decât se estimase şi că ele nu sunt specifice creierului uman.
Cercetarea oamenilor de ştiinţă de la Budapesta mai arată că, dacă un mediu social este bogat în cuvinte, cum este cazul familiilor cu câini, reprezentări ale sensului cuvintelor se pot dezvolta şi în creierul animalelor, incapabile să vorbească.
"Creierul uman analizează separat cuvintele auzite şi felul în care sunt rostite, integrând cele două tipuri de informaţii pentru a ajunge la un sens", explică Attila Andics de la Departamentul de etologie al universităţii menţionate. "Concluziile noastre sugerează că într-un mod similar funcţionează şi creierul câinilor", această descoperire putând contribui la îmbunătăţirea comunicării şi cooperării între câini şi oameni, adaugă el.
În cadrul studiului, cercetătorii au dresat 13 câini să stea nemişcaţi în timp ce le era scanat creierul pentru a le măsura activitatea cerebrală când îşi ascultau stăpânii vorbind. Ei au constatat că animalele activau o zonă a emisferei drepte a creierului pentru a distinge o intonaţie care trăda amabilitate şi una lipsită de accente plăcute. Acelaşi centru cerebral prelucrează sunete care trezesc emoţii, dar care nu sunt cuvinte — este un lucru pe care cercetătorii îl aflaseră deja.
Aceeaşi zonă a creierului uman joacă un rol similar, sugerând faptul că mecanismele de interpretare a intonaţiilor nu sunt specifice cuvântului. Potrivit cercetătorilor, ceea ce face "cuvintele să aparţină doar sferei umane nu este o capacitate neuronală deosebită, ci creativitatea noastră pentru a le folosi".
