Câinele din rasa Affenpinscher este un companion mic, fermecător, în general liniştit, dar poate fi şi scânteietor, încăpăţânat atunci când este provocat. Francezii spun că este "un mic diavol mustăcios".
Originile rasei Affenpinscher sunt considerate ca fiind în Germania. În anul 1900, cele mai multe reproduceri ale rasei au avut loc în Bavaria şi Saxonia. Rasa şi-a atins popularitatea chiar înainte de Primul Război Mondial, dar numărul exemplarelor a scăzut în timpul războiului. Aceşti câini au devenit din nou populari începând cu anul 1920 până la Al Doilea Război Mondial. "American Kennel Club" a recunoscut rasa Affenpinscher în 1936.
Această rasă mai este numită şi "terrierul maimuţă" datorită structurii neobişnuite a feţei, dată de ochii mari şi negri, de proeminenţa maxilarului inferior, dar şi datorită expresiei acesteia şi a curiozităţii specifice acestor câini.
Câinii din această rasă sunt mici de statură. Au pieptul lat şi capul rotund iar bot scurt, puţin turtit şi foarte păros. Ochii sunt negri, rotunzi şi ies în evidenţă în comparaţie cu structura feţei. Gâtul este scurt şi arcuit iar urechile sunt îndoite şi mici. În anumite ţări s-a interzis tăierea cozii dar mulţi crescători profesionişti încă practică această tradiţie. Măsoară între 25 şi 38 cm şi ajung să cântărească între 3 şi 3,36 kg, potrivit site-ului animalutul.ro.
Au blana densă, aspră şi aparent mereu încâlcită, în culori precum: negru, gri, argintiu, negru şi cafeniu sau brun roşcat. Primul strat de blană este uşor cârlionţat. Blana mai lungă în jurul capului şi umerilor dă impresia unei pelerine.
Rasa Affenpinscher are personalitatea unui terrier. Se înţeleg bine cu alţi câini şi alte animale, mai ales dacă au crescut împreună. Din cauza moştenirii sale ca vânător de rozătoare, aceşti câini de obicei nu sunt compatibili cu animale de companie mici, în special rozătoare, potrivit site-ului hillspet.com.
Sunt câini îndrăzneţi, încăpăţânaţi şi curioşi, dar, în acelaşi timp, adoră să se joace şi să facă giumbuşlucuri. Încrezători în forţele proprii, iau în serios datoria de a proteja casa, familia şi teritoriu şi nu vor ceda nici măcar în faţa unor câini de talie mare.
Chiar dacă par inofensivi şi liniştiţi, câinii din această rasă au nevoie de foarte multă răbdare şi îngrijire. Nu trebuie lăsaţi nedresaţi sau singuri în casă pentru multă vreme. Socializarea frecventă cu alţi oameni şi animale este o necesitate pentru ca aceştia să crească şi să devină adulţi echilibraţi. Devin autoritari mai ales dacă stăpânul nu le va impune reguli şi restricţii. Adoră să petreacă timpul cu familia şi au nevoie de atenţie din partea stăpânului principal. Stăpânii trebuie să îi arate mereu cine e şeful în casă, să nu lase garda jos.
Învaţă foarte repede comenzi şi adoră să facă ceva. Unii câini Affenpinscher nu pot locui în apartament, având nevoie să alerge în curte pentru a-şi consuma energia. Nu sunt recomandaţi pentru familiile care au copii mici întrucât nu suportă gălăgia mare sau ţipetele copiilor. Uneori se panichează atunci când au în preajmă un copil sau o persoană foarte agitată şi au nevoie de un timp pentru a se calma.
E un câine ideal pentru familiile care sunt active. În momentul în care mediul în care trăieşte nu-i este favorabil, câinele devine apatic şi agresiv.
Deşi sunt câini de talie mică, nu au probleme mari de sănătate. Cu toate acestea sunt predispuşi la fracturi sau entorse. Asemenea altor rase cu botul turtit, câinii Affenpinscher poate avea probleme cu sistemul respirator pe timp de vară.
Deşi adoră să stea în natură nu rezistă la frig. Sunt foarte sensibili la temperaturile extreme, ceea ce înseamnă că iarna trebuie protejaţi de frig şi vara în perioade de caniculă. De asemenea, trebuie periat aproximativ de două ori pe săptămână. Câinii care trăiesc în apartament trebuie scoşi în fiecare zi afară. Blana nu trebuie niciodată tăiată prea scurt. Părul din colţul ochilor trebuie tăiat periodic, în felul acesta sunt înlăturate riscurile unor iritaţii sau infecţii. De obicei năpârlesc foarte puţin.
Femelele dau naştere la unu — trei pui în medie, iar speranţa de viaţă a acestora este între 12 şi 14 ani.
