Este nevoie de o singură muşcătură de la un ţânţar care este infectat cu larve de viermi cardiaci pentru a pune în pericol sănătatea şi bunăstarea animalului dvs. de companie. Şi dacă animalul tău de companie se infectează, să ştiţi că dirofilarioza este debilitantă şi poate fi fatală dacă nu este tratată. Miza este pur şi simplu prea mare pentru a crede în idei precum „Numai câinii sunt susceptibili la dirofilarie” sau „Boala viermilor cardiaci este doar o problemă de vară”. Pentru a vă ajuta să separaţi realitatea de ficţiune, dezbatem zece dintre cele mai comune mituri ale temutei maladii:
1. Numai câinii se pot îmbolnăvi de dirofilarioză - Câinii pot fi animalul de companie cel mai expus riscului, dar pisicile şi dihorii sunt de asemenea vulnerabili. De aceea, AHS recomandă prevenirea pe tot parcursul anului pentru toate cele trei specii, spune dr. Chris Rehm, preşedintele Societăţii Americane de Dirofilarioză (AHS). „Pisicile sunt mai puţin susceptibile faţă de câini ca gazdă a viermilor cardiaci”, dar ele sunt expuse riscului de a se infecta, spune dr. Laura Hatton, medic veterinar din Kansas, S.U.A. La fel ca şi câinii, pisicile pot dezvolta dirofilaria adultă, dar este mai frecvent ca larvele la pisici să moară înainte ca acestea să atingă maturitatea deplină, adaugă ea. Nu există opţiuni de tratament sigure cunoscute pentru tratarea viermilor inimii la pisici, aşa că prevenirea este cea mai bună modalitate de a le menţine sănătoase.
2. Animalele de companie care nu ies din casă nu sunt expuse riscului de a face viermi cardiaci - Presupuneţi că animalul dvs. de companie este protejat doar pentru că nu se aventurează prea mult în aer liber? Ţânţarii purtători de boli pot pătrunde cu uşurinţă în casă şi pot transmite dirofilaria. Aproximativ un sfert dintre pisicile diagnosticate cu viermi cardiaci sunt considerate pisici de interior, spune dr. Hatton. Chiar dacă câinele tău răsfăţat iese afară doar pentru a-şi face nevoile sau pentru plimbări scurte, ţine minte – este nevoie de o singură muşcătură de la un ţânţar infectat pentru a infecta un animal de companie.
3. Dirofilaria este doar o problemă în sezonul cald - Ştim cu toţii că ţânţarii se dezvoltă pe vreme mai caldă, dar „sezonul ţânţarilor” poate varia de la o regiune la alta şi chiar de la un an la altul. „În general, activitatea ţânţarilor va începe atunci când temperature ambientului atinge nivelul de 10 de grade Celsius şi de obicei scade pe măsură ce temperaturile scad”, spune Dr. Hatton. Cu toate acestea nu este extraordinar ca ţânţarii să fie activi la temperaturi de 4 grade Celsius, susţine dr. Susan Jeffrey, medic veterinar la Spitalul pentru animale din Madison, Wisconsin. Primul îngheţ este de obicei un indicator de încredere că sezonul ţânţarilor s-a încheiat, dar unii ţânţari hibernaţi pot apărea iarna în timpul perioadelor de căldură neaşteptate. Dacă trăieşti în climă mai caldă, eşti pregătit să vezi ţânţari chiar şi în lunile de iarnă, dar şi în perioadele reci este imposibil de prezis când va dispărea ultimul ţânţar, spune dr. Rehm. „Tânţarii caută locuri calde şi protejate, unde pot supravieţui mult după căderea ultimelor frunze. Din aceste motive, AHS recomandă prevenirea pe tot parcursul anului pentru toate animalele de companie”, spune dr. Rehm.
4. Dirofilarioza nu apare în climatul uscat - Dirofilaria a fost raportată peste tot în lume. Tânţarii sunt foarte adaptabili şi vor găsi locuri pentru a se reproduce, chiar şi în timpul secetei. În timp ce unii ţânţari se înmulţesc şi eclozează în timpul ploilor, alţii preferă anvelopele uzate, băile pentru păsări sau cutiile de conserve din gunoi pentru a se reproduce. „Zonele cu apă stătătoare, inclusiv iazurile, lacurile şi piscinele, pot oferi condiţii optime de reproducere pentru ţânţari”, spune dr. Jeffrey. A crede că animalul tău de companie este protejat pentru că locuieşti în teritorii calde este de o falsă siguranţă. De fapt, „probabilitatea mai mică ca animalele de companie să fie protejate de viermi inimii în regiunile caniculare face ca prezenţa unui singur câine pozitiv la dirofilaria dintr-un cartier sau sat, să fie o îngrijorare serioasă”, spune dr. Rehm.
5. Dirofilaria este rareori fatală - Dirofilaria este o boală devastatoare şi potenţial fatală, care afectează inima, plămânii şi vasele de sânge pulmonare. Viermii inimii duc la o reacţie inflamatorie care poate provoca leziuni permanente ale vaselor de sânge din plămâni. În afară de riscul de deces, viermii inimii pot compromite calitatea vieţii unui animal şi pot provoca semne şi simptome clinice debilitante, care se pot îmbunătăţi, dar nu se pot rezolva decât dificil chiar şi cu tratament. La câini, simptomele încep de obicei cu o tuse, care se poate agrava pe măsură ce boala progresează. „Oboseala, dificultăţile de respiraţie şi pierderea în greutate sunt frecvente”, spune dr. Hatton. Lăsaţi fără tratament, câinii pot intra în insuficienţă cardiacă şi în cele din urmă pot muri. Pisicile cu dirofilaria dezvoltă de obicei boli pulmonare, care pot imita astmul şi pot provoca insuficienţă respiratorie, tuse cronică şi vărsături. Moartea unui vierme adult intracardiac la o pisică poate face ca pisica să faca stop cardiac. Cât timp poate trăi un câine cu viermi la inimă? „Speranţa de viaţă depinde de mărimea câinelui, de sănătatea relativă a câinelui, de simptome şi de mărimea contaminării”, spune dr. Sarah Wooten, veterinar în Colorado. Lăsată netratată, dirofilarioza este de obicei fatală. Unii câini pot suporta o contaminare foarte mică şi pot fi asimptomatici, dar majoritatea celor care nu sunt trataţi nu vor supravieţui.
Va urma!
