Este previzibil că în 2014 nu se va discuta nici de teme europene, nici de teme naţionale, ci doar de comploturi şi intrigi procedurale.
Liderii USL au anunţat că intenţionează să organizeze alegerile europene împreună cu un referendum pentru aprobarea Constituţiei revizuite. Pentru a asigura o prezenţă mai mare la vot, ar putea fi prevăzute două zile succesive. Cu siguranţă că nu este o idee bună. Alegerile europene au în principiu preocupări cu totul diferite de cele naţionale, chiar dacă nu e mai puţin adevărat că peste tot în Europa oamenii aleg în funcţie de preocupări locale. Cu toate acestea, nu poţi decupla cu totul europenele de temele lor specifice, căci rişti ca votul să nu mai fie deloc relevant.
Dar cum să faci ca europenele să fie relevante? Recent, mai mulţi politicieni din tabăra prezidenţială au participat la sediul GDS la o dezbatere despre influenţa PPE în România şi despre europenele din mai. Au fost de faţă Cristian Preda ca iniţiator, Elena Udrea, Mihai Răzvan Ungureanu, Teodor Baconschi, Eugen Tomac şi un public format din persoane avizate. Aproximativ 85% din timp s-a discutat despre teme locale şi despre tacticile de adoptat în perspectiva alegerilor prezidenţiale. S-au rostit lucruri interesante, dar fără nicio legătură cu europenele.
Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu spunea la un moment dat că ar trebui să acceptăm „cu sinceritate” că nu se poate pleda în faţa electoratului „de la sat” pentru teme europene şi că discursul trebuie adaptat la subiecte inteligibile. În replică, profesoara de la SNSPA Mihaela Miroiu a explicat că traductibilitatea temelor europene nu este atât de dificilă pe cât pare şi că ar fi suficient să se vorbească despre şomaj, locuri de muncă, asistenţă socială şi dezbaterea ar dobândi, dintr-o dată, mai mult sens. Nu a avut succes.
În primul rând pentru că asistenţa era de dreapta, dar mai ales pentru că politica românească - oricât de evoluaţi ar fi exponenţii ei - rămâne căzută în ea însăşi. E prea mare forţa gravitaţională a problematicii locale. Ba am putea spune că adevărata preocupare a fost aceea de a subordona complet europenele unor preocupări locale: Cristian Preda, de pildă, a propus „o listă Traian Băsescu” la alegerile europene din mai.
O soluţie foarte bună, poate singura idee cu adevărat captivantă, a aparţinut însă Noii Republici, care şi-a lansat provocarea pe site-ul propriu. Partidul care s-a afiliat recent la Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni a cerut partidelor româneşti să plebisciteze la alegerile din mai ideea federalizării europene: „Adevărata alegere istorică pe care va trebui să o facem este nu aceea privindu-l pe ocupantul vremelnic al celei mai importante funcţii în stat, ci dacă noi, românii, optăm să avem pe mai departe un stat naţional clădit pe fundamentul unităţii şi suveranităţii poporului român sau dacă, dimpotrivă, suntem dispuşi să renunţăm în favoarea unei uniuni politice supranaţionale, condusă de la Bruxelles.”
Este o temă prin excelenţă europeană, care ar putea capta atenţia alegătorilor din România mai mult decât surogatele destinate alegătorilor “de la sate”. Şi este iarăşi de remarcat că o asemenea dezbatere politică, chiar dacă nu e definitivă, premerge în mod logic adoptării unei Constituţii revizuite.
Iată succesiunea logică a evenimentelor: în mai, alegeri europene axate pe tema federalizării sau conservării statelor naţionale (care pretinde o analiză pe larg) şi abia apoi un referendum pentru Constituţie, dar unul care să nu coincidă cu alegerile prezidenţiale.
Dar, în ciuda evidenţei logice, politica românească produce lucruri diforme.
USL a hotărât să organizeze un referendum pentru Constituţie laolaltă cu europarlamentarele ca replică la intenţia preşedintelui de declanşa un referendum pentru desfiinţarea Senatului laolaltă cu prezidenţialele. De altfel, USL a mai hotărât să devanseze cu 45 de zile alegerile prezidenţiale, încât să nu permită preşedintelui să beneficieze de noua lege a referendumului, care reduce cvorumul de participare la 30%. Ca imaginea să fie completă, să reamintim că preşedintele contestase de două ori la rând legea referendumului la Curtea Constituţională, cu unicul scop de a amâna punerea ei în aplicare. A fost un evident abuz procedural, validat tacit de Curtea Constituţională.
România a intrat într-o spirală infernală. Referendumul din 2009, organizat de preşedinte laoaltă cu alegerile prezidenţiale, a virusat întreaga viaţă politică. Am argumentat de multe ori, pe larg, de ce a fost un act politic greşit, dar nu ne-am fi aşteptat ca el să producă o reacţie în lanţ. Ce se va alege, vom vedea. Dar este din păcate previzibil că în 2014 nu se va discuta nici de teme europene, nici de teme naţionale, ci doar de comploturi şi intrigi procedurale.
