Marea Britanie nu este singura ţară îngrijorată în legătură cu abuzul de ajutoare sociale. Toate statele membre UE doresc să evite ca sistemele lor de protecţie socială să fie exploatate, fie de către proprii cetăţeni, fie de către persoane din alte ţări, scrie Ion Jinga, ambasadorul român la Londra, într-un articol publicat în The Daily Telegraph, ediţia electronică.
Autorităţile române, notează ambasadorul, şi-au făcut clară susţinerea pentru guvernul britanic în ceea ce priveşte sancţionarea persoanelor care se folosesc în mod ilegal sau abuzează de sistemul social britanic, atâta timp cât aceste măsuri sunt în conformitate cu legislaţia UE.
De altfel, aminteşte Ion Jinga, un raport al Comisiei Europene, citat de publicaţia Financial Times la 6 decembrie 2013, nu a găsit nicio dovadă că imigranţii din UE accesează ajutoarele sociale din Marea Britanie proporţional mai mult decât alţi rezidenţi din această ţară. Acelaşi lucru este valabil şi pentru alte ţări europene, se indică în raportul amintit.
În februarie 2013, numărul total al persoanelor aflate la vârsta care pot lucra care solicitau ajutoare în Marea Britanie a fost de 5,7 milioane de persoane, dintre care 7% nu erau cetăţeni britanici. Doar 1.740 de români s-au aflat pe această listă (reprezentând 0,03% din numărul total de solicitanţi), ceea ce este neglijabil, precizează Jinga. De asemenea, aminteşte ambasadorul, din numărul total de 40.171 de solicitări de alocaţii pentru copii care trăiesc într-o altă ţară a UE, doar 324 au mers la copii români ( 0,8%). Încă o dată, cifra este neglijabilă. Folosind aceste cifre, scrie Jinga, este de remarcat faptul că 9,5% dintre cele 60 de milioane de persoane care trăiesc în Marea Britanie primesc ajutoare, faţă de doar 1,4% din cei 120.000 de români care trăiesc în Marea Britanie. Pe scurt, românii sunt contributori neţi la bugetul public, nu persoane care secătuiesc sistemul de ajutoare.
De fapt, argumentează diplomatul, prezenţa românilor în Marea Britanie este în principal rezultatul cererii existente pe piaţa britanică a muncii. Românii nu iau locurile de muncă ale britanicilor. În momentul de faţă, companiile britanice oferă 5.000 de posturi românilor pentru a umple golurile existente pe piaţa locurilor de muncă cu înaltă calificare. De la 1 ianuarie 2014, subliniază Jinga, ambasada României la Londra a primit mesaje de la peste zece companii britanice care doresc să angajeze români.
În Marea Britanie, aminteşte ambasadorul, nu există nicio obligaţie pentru străini de a se înregistra la sosire la autorităţile locale şi, prin urmare, nu este posibil să se cunoască câţi români şi bulgari au venit în această ţară în primele două săptămâni de la ridicarea restricţiilor. Ceea ce ştim este că pe zborul care a ajuns pe aeroportul Luton la 1 ianuarie, doar doi români au profitat de ridicarea restricţiilor în Marea Britanie. Există de asemenea, cifre din Olanda, unde înregistrarea este solicitată: astfel, în primele 10 zile de la ridicarea restricţiilor, 21 de români şi 15 bulgari s-au înregistrat. Nu văd niciun motiv, scrie Jinga, pentru care Olanda ar fi mai puţin atractivă decât Regatul Unit, în condiţiile în care proximitatea geografică joacă în favoarea olandezilor.
Românii care au venit în Marea Britanie au făcut acest lucru pentru a munci, nu pentru ajutoare, subliniază ambasadorul. Autorităţile române sunt preocupate să ofere cetăţenilor români motive solide pentru a rămâne sau a reveni în România, în scopul de a susţine creşterea economică actuală — de 4,1 % în ultimul trimestru, cea mai mare din UE. Pe de altă parte, aminteşte ambasadorul, libera circulaţie a persoanelor este un pilon fundamental al Uniunii Europene, iar cetăţenii europeni au dreptul de a decide unde vor să locuiască şi să lucreze în cadrul UE.
Românii care îşi exercită dreptul la libera circulaţie în Marea Britanie aşteaptă doar un statut echitabil şi nediscriminatoriu, similar celui aplicat celorlalţi cetăţeni europeni şi, spre exemplu, cetăţenilor britanici care locuiesc în România. Restricţiile au creat vulnerabilităţi de ambele părţi. Îndepărtarea lor la 1 ianuarie 2014 este, prin urmare, începutul unui joc în care ambele părţi au de câştigat, conchide diplomatul român.
