Găsirea unei grădiniţe în România ar putea reprezenta, cu siguranţă, subiectul unui film din seria „Misiune Imposibilă”. Într-adevăr, înscrierea unui copil la grădiniţă ar putea face parte, cu brio, din lista celor mai mari succese din viaţa unui părinte. Motivul? Este un fapt recunoscut că sunt tot mai puţine grădiniţe de stat în ţara noastră şi, în plus, grădiniţele particulare nu au reuşit să surmonteze deficitul creat. Econtext a anlizat modul în care a evoluat numărul grădiniţelor din toată ţara în ultimii cincisprezece ani, mai precis, din 1996 şi până în 2010.
Învăţământul preşcolar reprezintă primul stadiu de instruire şi cuprinde copiii în vârstă de 3-6 ani iar acest stadiu al învăţământului are ca unităţi de educaţie grădiniţele: grădiniţe cu program prelungit, cu program săptămânal, normal şi grădiniţe speciale. Analiza se referă la numărul total de grădiniţe iar datele confirmă dezastrul în care se găseşte învăţământul preşcolar. Astfel, din 1996 şi până anul trecut, numărul grădiniţelor din România a scăzut de aproape 9 ori. În 1996 erau 12.951 de grădiniţe în România, pentru ca numărul lor să scadă masiv, astfel încât în 2010 mai funcţionau doar 1.498 de grădiniţe. Doar în 1998, 1999 şi, foarte puţin, în 2007 s-a înregistrat o creştere a numărului de grădiniţe, în restul anilor ne-am confruntat cu scăderi abrupte.
Declinuri drastice au avut loc în anii 2000 (2.751 de grădiniţe închise faţă de anul 1999), 2003 (1.931 de grădiniţe închise comparativ cu anul precedent), 2004 (1.929 de grădiniţe închise), 2005 (1.918), 2006 (2.049). Începând cu acest an, s-a mai temperat tendinţa de închidere a grădiniţelor. Totuşi, dacă s-ar păstra ritmul scăderilor din 1996 şi până în prezent, în zece ani grădiniţele aproape ar dispărea din România.
