Cutremurul de magnitudine 4.0 Ml, produs în data de 5 februarie 2023, cu epicentrul în comuna Ciochina, jud. Ialomiţa, a ridicat multe semne de întrebare cu privire la zona seismică, mai puţin cunoscută. Românii sunt obişnuiţi cu seismele produse în Vrancea şi, mai nou în Banat, cu activitate mai intensă a zonei Gorj, din ultimul an.
Dar în ultimele zile, s-au o serie de cutremure ciudate, în zone care nu au avut, până acum, o activitate seismică importantă, precum Ilfov sau Vaslui.
Seria cutremurelor ciudate a început pe 5 februarie 2024, zi în care Institutul Naţional pentru Fizica Pământului (INFP) a înregistrat cinci cutremure pe parcursul întregii zile.
Primul cutremur a avut loc la ora 06.11, în Argeş, la o adâncime de 10,2 kilometri şi a avut o magnitudine de 2,2. Au urmat apoi două cutremure în Dâmboviţa şi unul în Vrancea.
Ultimul cutremur din 5 februarie s-a produs la ora 23.50 şi a avut o magnitudine de 4,0 la o adâncime de 15,8 kilometri, acesta fiind înregistrat în judeţul Ialomiţa, la 24 de kilometri vest de oraşul Slobozia.
A urmat un alt cutremur, pe 7 februarie 2024, la ora 23.36, înregistrat, din nou, într-o zonă care nu este cunoscută pentru activitatea seismică. Acesta a avut magnitudinea de 2,1, s-a produs la o adâncime de 25,9 kilometri şi a avut epicentrul în judeţul Ilfov, la 20 de kilometri nord-est de Bucureşti.
Astăzi, 8 februarie 2024, un alt cutremur a fost înregistrat la ora 06.26, în judeţul Vaslui. Acesta a avut o magnitudine de 2,5 şi a fost înregistrat la o adâncime de 6,7 kilometri.
”Să nu uităm că România este o ţară cu potenţial seismic ridicat şi cu multiple zone seismogene, Vrancea fiind singura regiune unde se produc seisme de adâncime intermediară (60 – 200 km), iar în toate celelalte zone se produc cutremure crustale, de suprafaţă (<60km)”, explică seismologii de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP).
Seismul din Ialomiţa s-a produs la o adâncime de 15,8 km şi se încadrează în tectonica generală a Platformei Moesice, pe un plan de falie orientat NE-SV, la nivelul fundamentului cristalin. Mecanismul focal determinat pe baza polarităţilor undelor P (citite cu grad de încredere ridicat la 46 de staţii ale Reţelei Seismice Naţionale) indică un tip de faliere inversă, cu axa compresiei orientată NV-SE şi axa extensiei pe direcţia NE-SV.
”De menţionat că regiunea unde s-a produs seismul, cunoscută sub denumirea de Zona Intramoesică (IM), este traversată de Falia Intramoesică, separând două sectoare distincte, cu constituţie şi structură diferite, ale fundamentului. Activitatea seismică este slabă şi sporadică, cu focare la adâncimi relativ mari (h~35 km), sugerâd un proces activ în crusta inferioară sau în mantaua superioară. Cel mai însemnat cutremur din zonă a avut loc în 1960, cu magnitudinea de 5,4Mw, la o adâncime de 40 Km, iar în 1897, în dreptul oraşului Urziceni, a avut loc un seism estimat la 4,2 Mw. În martie 2015 a avut loc o secvenţă seismică cu adâncimi crustale între 5-14 km, cu magnitudini cuprinse între 1.9-2.3 Mw, pe un aliniament orientat N-S, la nord de Căzănesti. Anul trecut, pe 02 noiembrie, a fost înregistrat un cutremur de 3,3 Ml, iar în rest, activitatea seimică a fost caracterizată de cutremure cu magnitudini sub 3 Mw”, potrvit INFP.
