Numeroase indicii îndreptăţesc această presupunere. Astfel, raportul privind cazurile de tortură aplicate de CIA, din decembrie 2014, menţionează România sub numele de cod „Detention Site Black“. Cu toate acestea, oficiali români au dezminţit ani în şir existenţa în ţară a unor astfel de locuri de detenţie. În dezbaterea publică, tema a fost abordată mai degrabă marginal.
Acum însă, situaţia s-a schimbat brusc, în urma unui interviu oferit autorului de fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, care a stârnit mare vâlvă în presa autohtonă şi nu numai. În acel interviu, Iliescu recunoaşte indirect că a existat o închisoare a CIA, pe care o numeşte "locaţie". La cumpăna anilor 2002-2003, a declarat fostul şef de stat, aliaţii americani ne-au rugat să le punem la dispoziţie o locaţie. Acestei solicitări Iliescu i-a dat în principiu undă verde. El a afirmat de asemenea că nu ştie unde s-a aflat acea locaţie, fiindcă de detalii s-a ocupat şeful de atunci al Administraţiei Prezidenţiale şi totodată consilier pentru chestiuni de securitate naţională, Ioan Talpeş. Până în prezent, Ion Iliescu a tot declarat că nu are cunoştinţă de existenţa unor închisori secrete ale CIA pe teritoriul României.
Iliescu a evidenţiat de asemenea în brizantul interviu că nu ştie nimic despre activităţile care au avut loc în acea "locaţie". El a subliniat: a fost un gest de bunăvoinţă în contextul apropiatei noastre aderări la NATO. Oricum am luptat împreună în Afganistan şi Orientul Mijlociu şi am vrut să demonstrăm că suntem un aliat de nădejde. Nu ne-am amestecat în activităţile derulate de SUA în acea locaţie. Fostul preşedinte a subliniat de asemenea că dacă ar fi ştiut atunci lucrurile care au devenit cunoscute mai târziu, nu ar fi aprobat cererea americană. Am învăţat din acea chestiune să fim mai atenţi pe viitor şi să analizăm mai conştiincios lucrurile, a mai spus Iliescu.
Ioan Talpeş a confirmat declaraţiile lui Iliescu într-o discuţie avută cu autorul, dezvăluind şi o serie de detalii. El a spus că, la cumpăna anilor 2002-2003, a primit din partea unui reprezentant al CIA în România o cerere pentru o clădire de care serviciul secret american avea nevoie pentru activităţi proprii. Iliescu i-a dat mână liberă să rezolve această solicitare. De aceea a ordonat să se pună la dispoziţia CIA o clădire din Bucureşti. Această clădire a fost folosită de CIA între anii 2003 şi 2006 şi între timp nu mai există. Talpeş a spus de asemenea că nu va divulga unde exact s-a aflat acea clădire.
Declaraţiile lui Iliescu şi Talpeş nu numai că au stârnit un amplu ecou în presă, dar i-au pus pe jar şi pe numeroşi politicieni. Nu trebuie uitat că această chestiune - existenţa sau nu a unor închisori secrete ale CIA în România - a fost cercetată cu ani în urmă pentru multă vreme de o Comisie parlamentară de Anchetă. Acea Comisie a ajuns în 2008 la concluzia că nu există dovezi care să ateste nici tranzitul prin România a unor prizonieri ai CIA şi nici existenţa pe teritoriul ţării a unor închisori secrete ale CIA. Şi în ciuda detaliilor dezvăluite acum de Iliescu şi Talpeş, şefa de atunci a Comisiei parlamentare de Anchetă, astăzi eurodeputat şi vicepreşedintă a grupului europarlamentar liberal ALDE, Norica Nicolai, îşi apără concluzia de atunci. Pentru DW, Nicolai a declarat: locaţie nu înseamnă automat că e vorba de o închisoare. Cred că CIA avea pur şi simplu un birou în cadrul unei cooperări cu România, aşa cum se întâmplă peste tot între serviciile secrete.
Preşedinta organizaţiei româneşti pentru apărarea drepturilor omului, APADOR-CH, Maria Nicoleta Andreescu, apreciază că ancheta Comisiei parlamentare a fost ineficientă. Ea a evidenţiat că responsabili cum ar fi Iliescu sau Talpeş nu au fost chestionaţi şi informaţiile legate de transportul unor prizonieri ai CIA prin România nu au fost verificate suficient, deşi au existat suficient de multe indicii în alte rapoarte internaţionale, cum ar fi cel întocmit în anii 2006-2007 de Dick Marty, raportor al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
APADOR-CH îl reprezintă în România, între alţii, pe prizonierul CIA Abd al-Rahim al-Nashiri, făcut responsabil pentru atacul din octombrie 2000 din Yemen asupra distrugătorului american USS Cole, şi care aparent s-a aflat în detenţie în România între anii 2003 şi 2006, unde a fost torturat. Al-Nashiri a depus în mai 2012 o plângere împotriva statului român. APADOR-CH s-a adresat Parchetului ultima dată în ianuarie curent pentru a afla care este stadiul anchetei, dar fără rezultat. Totuşi, pentru DW, o purtătoare de cuvânt a Parchetului General al României a declarat că ancheta este în plină desfăşurare, ea nu a fost abandonată şi de aceea nu se pot face precizări despre stadiul în care se află.
Avocata Georgiana Iorgulescu, director executiv al organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului CRJ, care s-a ocupat şi ea de chestiunea închisorilor secrete ale CIA în România, apreciază că actualele declaraţii ale lui Iliescu şi Talpeş sunt foarte grave. Ea a subliniat că este îngrijorător când un şef de stat pune la dispoziţia unui servicuiu secret al unui alt stat o locaţie, fără a se interesa de ce se întâmplă acolo. Iorgulescu consideră de asemenea că, după declaraţiile lui Iliescu şi Talpeş, Parchetul General are datoria să deschidă o anchetă pentru a vedea dacă au fost torturaţi oameni pe teritoriul României, fiindcă ţara se numără între semnatarii unei convenţii anti-tortură. Activista CRJ a conchis: tortura nu-şi are locul în lumea civilizată, indiferent dacă este vorba de terorişti sau nu. Nu există scuze pentru aşa ceva.
Fiindcă doi prizonieri care se află în prezent închişi la Guantanamo au fost torturaţi pe teritoriul Poloniei, statul polonez a fost condamnat în februarie curent, de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, şi trebuie să le plătească acestora despăgubiri. În Lituania, unde a existat de asemenea o închisoare secretă a CIA, Parchetul a demarat la începutul lunii aprilie o nouă anchetă.
