Timp de 27 de ani, Concorde şi-a încântat clienţii oferindu-le unul din cele mai apreciate avantaje din contemporaneitate: un transport rapid. Avionul supersonic de pasageri avea nevoie de doar trei ore şi jumătate pentru a parcurge distanţa de la Paris la New York. Cu timpul, însă, costul crescut al biletelor, numărul limitat de locuri, dar şi zgomotul teribil produs de avion, numit boom-ul sonic, a făcut ca interesul publicului să scadă. Aşa se face că, în ziua de 26 noiembrie 2003, conducerea Concorde a decis sistarea curselor.
De atunci, mai multe echipe de cercetători au încercat să găsească un mod de a crea avioane supersonice mai eficiente. Acum, cercetătorii de la MIT au realizat un concept care ar putea rezolva problemele pe care le-a întâmpinat Concorde. Ei au demonstrat, într-o simulare pe calculator, că avionul ar fi mai eficient dacă ar avea 4 aripi în loc de două. Astfel, spun oamenii de ştiinţă, atât rezistenţa aerului, cât şi consumul de combustibil ar fi mai scăzute. De asemenea, o rezistenţă redusă a aerului va genera şi un boom sonic mai mic şi mai uşor de suportat de către călători. Creatorii noului avion, inspirat din conceptul creat de Adolf Busemann în 1950, susţin că aripile suprapuse ar anula undele de şoc produse, la viteze mari, de fiecare aripă în parte.
În mod normal, atunci când vehiculul se apropie de viteza sunetului, aerul începe să se comprime în faţa şi spatele său. Atunci când avionul depăşeşte viteza sunetului, creşterea bruscă a presiunii aerului formează două valuri de şoc care radiază la ambele capete ale avionului şi produc boom-ul sonic. Buseman realizase că adăugarea unei perechi de aripi ar putea anula undele de şoc produse de fiecare aripă în parte, însă designul ar face ca între aripile de pe fiecare parte a avionului să se formeze câte un canal îngust prin care nu ar putea trece decât o cantitate foarte limitată de aer. Acum, cu ajutorul simulării pe computer, specialiştii au putut alege din aproape 700 de configuraţii ale aripilor, forma corectă pe care ar trebui să o aibă fiecare dintre ele. Ei au descoperit că prin netezirea suprafeţei interioare a fiecărei aripi se poate crea un canal propice prin care să treacă aerul. De asemenea, s-a constat că, prin îndoirea marginii superioare a aripii mari şi a celei inferioare a aripii mici, avionul devine capabil să zboare la viteze supersonice cu o rezistenţă a aerului redusă la jumătate faţă de Concorde.
Planul cercetătorilor este să proiecteze un model tridimensional pentru a calcula şi alţi factori care ar putea influenţa zborul.
