Lumea a ajuns la ziua în care consumul depăşeşte resursele naturale, "earth overshoot day", acesta reprezentând momentul din an în care oamenii epuizează resursele agricole, copaci şi peşti pe care Terra este capabilă să le producă în decurs de un an. De asemenea, este depăşită capacitatea anuală a pământului de a absorbi deşeurile, inclusiv emisiile de dioxid de carbon, informează dailymail.co.uk.
Pentru restul anului lumea trăieşte "pe datorie" ecologică, în condiţiile în care rezervele de peşte şi forestiere au fost epuizate, terenurile degradate, iar dioxidul de carbon se acumulează în atmosferă, potrivit unui raport al organizaţiei Global Footprint Network.
Data la care consumul depăşeşte resursele naturale este calculată comparând cererea umană de resurse naturale - "amprenta ecologică" - cu perioada de care planeta are nevoie pentru a reface nivelul acestor resurse şi a absorbi deşeurile. Anul acesta am folosit, în mai puţin de nouă luni, ceea ce Pământul poate regenera într-un an. Data epuizării resurselor naturale este, anul acesta, cu câteva zile mai devreme decât anul trecut.
Global Footprint Network a explicat că, în 1961, omenirea folosea aproximativ două treimi din resursele disponibile ale Terrei, dar până în anii '70 creşterea emisiilor de dioxid de carbon şi nivelul consumului au început să depăşească ceea ce planeta putea oferi. Apărătorii mediului susţin că oamenii au nevoie, în prezent, de echivalentul unei planete şi jumătate pentru a se întreţine, iar până la mijlocul secolului vor avea nevoie de echivalentul a două planete.
„Nu este o noutate pentru nimeni faptul că societatea noastră consumă mai mult decât poate produce planeta. De câţiva ani auzim această avertizare şi începem să ne obişnuim cu ideea. Noutatea care trebuie să ne dea de gândit şi poate să ne şi sperie puţin este accelerarea din ce în ce mai accentuată a acestui proces. Dacă până acum vorbeam de un proces lent, care urma să afecteze în mod decisiv generaţiile viitoare, ne dăm seama că, de fapt, perspectiva în timp se micşorează şi începe să fie tot mai clar că efectele nefaste ale consumului pe deficit îşi vor face simţită prezenţa din ce în ce mai mult pe termen mediu şi scurt. Dacă anul trecut pe 22 august ajungeam la capacitatea de susţinere a planetei noastre, anul ăsta atingem această limită cu 2 zile mai devreme; şi totuşi, în loc să ne schimbăm atitudinea, apăsăm pedala de acceleraţie. Ne comportăm ca multe companii mari care accesează credite uriaşe şi care, atunci când îşi văd executorii la poarta sediului, apelează la alţi creditori. Din păcate, în cazul de faţă, executorii au pus piciorul în prag”, a declarat Magor Csibi, director WWF-România.
Epuizarea stocurilor şi acumularea de deşeuri şi emisii, în special cele de dioxid de carbon, pot continua pe o durată limitată până când ecosistemele încep să se degradeze şi, în final, să colapseze. Impactul consumului excesiv se vede deja, în diverse fenomene: lipsa apei, deşertificarea, eroziunea solului, scăderea productivităţii solurilor, defrişările şi fenomenele negative cauzate de dispariţia pădurilor, dispariţia speciilor, colapsul unor stocuri de peşte şi schimbările climatice.
Însă acţionând, putem răsturna tendinţa negativă. Cum? Alegând să ne „reducem datoria”, să consumăm cât mai puţin. Alegând energia din surse curate şi regenerabile care ajută la reducerea emisiilor ce ne afectează grav clima, oceanele şi calitatea aerului. Prin utilizarea puterii enorme pe care o avem ca şi consumatori – alegerea produselor locale, ecologice şi a celor recunoscute oficial ca produse prietenoase cu mediul, prin certificări precum FSC (Forest Stewardship Council) pentru produsele din lemn sau MSC (Marine Stewardship Council) pentru peşte şi fructe de mare.
Amprenta ecologică (Ecological Footprint) măsoară necesarul de sol productiv şi apă pentru producerea bunurilor şi resurselor consumate de populaţie şi pentru neutralizarea emisiilor şi deşeurilor. Amprenta ecologică ia în considerare şi progresele tehnologice realizate pentru adresarea impactului negativ uman asupra planetei.
În România, amprenta ecologică este de 2.7 hectare pe cap de locuitor, în condiţiile în care planeta poate oferi 1.8 hectare de teren şi apă. Cauza este dezvoltarea haotică în domeniul construcţiilor din ultimele decenii, dar şi exploatarea resurselor: extracţia mineralelor, transportul, conversia spaţiilor verzi, extinderea construcţiilor, inclusiv în arii protejate, defrişările.
Schimbările climatice sunt un efect major al consumului excesiv, prin utilizarea combustibililor fosili ce eliberează în aer cantităţi uriaşe de dioxid de carbon pe care planeta pur şi simplu nu le mai poate absorbi. De aceea, reducerea semnificativă a amprentei de carbon este un pas absolut esenţial pentru ca fenomenul de overshoot să fie redus, ritmul schimbărilor climatice să fie încetinit şi pentru ca noi să trăim în limitele planetei.
Jim Leape, Director General WWF spune: „Natura este fundamentul pentru sănătatea şi prosperitatea umană – însă momentan consumăm mai mult decât aceasta ne poate oferi, cu resursele sale finite. Raportul Planeta Vie realizat de WWF arată clar că cerinţele oamenilor depăşesc capacitatea planetei de a le satisface – pe scurt, cerem mai mult decât avem”.
China are cea mai mare amprentă ecologică, din cauza uriaşei sale populaţii, dar sunt ţări care au o cerere şi mai mare de resurse pe cap de locuitor. Dacă toţi am trăi la fel ca cetăţenii din SUA, am avea nevoie de patru planete pentru satisfacerea nevoilor, se arată în raport.
Patru cincimi din populaţia lumii trăieşte în ţări care utilizează mai mult decât le poate furniza propria natură. Marea Britanie ar avea nevoie de o suprafaţă de trei ori şi jumătate mai mare pentru susţinerea nivelului de consum.
Nu toate statele îşi depăşesc resursele ce pot fi găsite în interiorul propriilor graniţe, însă chiar şi rezervele lor se diminuează, potrivit ecologiştilor.
Lumea nu mai poate susţine "deficitul bugetar" reprezentat de ceea poate oferi natura şi ceea ce infrastructura, economia şi stilul nostru de viaţă solicită.
Alessandro Galli, director regional în carul Global Footprint Network atrage atenţia: "Viaţa zilnică din multe state mediteraneene ne aminteşte de ceea ce înseamnă să îţi depăşeşti limitele din punct de vedere financiar. Deficitele ecologice şi financiare sunt feţele aceleiaşi monede. Pe termen lung statele nu vor putea să rezolve un deficit ignorându-l pe celălalt".
Andrew Simms, autorul conceptului de zi în care consumul depăşeşte resursele naturale, susţine că "Deşi Guvernul ne spune mereu să nu depăşim posibilităţile financiare, el pare să ne îndemne să ne depăşim bugetul ecologic. Este un calcul simplu: Marea Britanie consumă şi produce deşeuri la un nivel de trei ori şi jumătate mai mare decât poate susţine, iar astăzi omenirea a epuizat deja tot ceea ce ecosistemul poate produce într-un an".
"Ne jucăm cu falimentul ecologic. Guvernul poate tipări, dacă vrea, mai multe bancnote, dar nu poate tipări mai multe planete. Agenda politică ar trebui să fie dominată de problema limitelor ecologice".
