„Webb va putea ajunge până la cel puţin 300 de milioane de ani după Big Bang (explozia primordială care a dat naştere universului nostru acum 13,8 miliarde de ani - n.r.), perioadă când au apărut primele stele şi galaxii”, spune astronomul Mark Clampin, membru al echipei de oameni de ştiinţă care se ocupă de telescop. Va permite o apropiere mult mai mare de naşterea Universului decât Hubble, lansat acum 25 de ani, la 24 aprilie 1990, şi va putea „vedea” prin norii de gaz şi praf cosmic, pătrunzând astfel în locurile cele mai îndepărtate şi ascunse ale cosmosului.
JWST - care urmează să fie lansat în 2018 - reprezintă un progres extrem de mare faţă de Hubble, având o oglindă principală de trei ori mai mare (6,5 metri diametru) şi capacitatea de a observa în infraroşu pentru a percepe cele mai depărtate obiecte, invizibile astăzi, arată Clampin într-un interviu acordat AFP la Centrul Goddard al NASA din Greenbelt (Maryland, aproape de Washington).
Pentru a putea percepe imagini ale obiectelor cereşti depărtate, obiectivele camerelor trebuie lăsate deschise perioade lungi de timp, iar o oglindă mare este indispensabilă pentru captarea radiaţiilor luminoase slabe, spune Matt Greenhouse, din echipa care se ocupă de instrumentele JWST. Webb va putea „vedea” cu 70% mai multă lumină decât Hubble. „Webb ar urma să aducă un progres în cercetările asupra exoplanetelor, datorită unor senzori şi a unor echipamente apte să analizeze atmosfera lor pentru a le afla compoziţia”, a declarat el. Astfel, „acest telescop va deschide o fereastră cu totul nouă asupra acestor planete”, dintre care s-au descoperit deja circa 5.000. Printre acestea, câteva, de mărimea Pământului, sunt potenţial locuibile, fiind nici prea calde, nici prea reci şi unde ar putea exista apă în stare lichidă.
Potrivit astronomului menţionat, „Webb ar putea duce la progrese importante în căutarea vieţii în Univers deoarece telescopul este destul de puternic pentru a putea detecta bio-semnături în atmosfera acestor planete”. Este vorba despre molecule de apă şi oxigen şi, poate, elemente de poluare provenite de la civilizaţii extraterestre.
Pentru a funcţiona perfect în infraroşu, telescopul trebuie ţinut la o temperatură foarte joasă, de cel puţin -223°C, nefiind astfel „orbit” de propriile sale emisii de infraroşu. „Am ajuns la concluzia că nu putem realiza un asemenea mediu pe orbită terestră, radiaţiile planetei noastre fiind prea puternice, aşa că am luat decizia să plasăm Webb la 1,5 milioane de kilometri de Pământ, în punctul Lagrange 2, loc foarte stabil în direcţia opusă Soarelui”, precizează astronomul Matt Greenhouse. (În prezent, Hubble este plasat pe orbită la 570 de kilometri de Terra). Punctele Lagrange marchează poziţia pe orbită în care forţa de atracţie combinată a două corpuri de masă mare produc forţa centripetă necesară unui al treilea corp pentru a se roti împreună cu ele.
Specialiştii de la NASA desfăşoară o serie de teste cu oglinzile, cele patru camere, cu spectrometre şi alte elemente ale telescopului pentru a se asigura de capacitatea lor de a funcţiona bine în vidul din spaţiu şi la temperaturi foarte scăzute. O mare parte din aceste teste au fost deja efectuate într-o cameră în vid, aflată la centrul Goddard, unde temperatura a fost coborâtă aproape de zero absolut. O imensă umbrelă, de mărimea unui teren de tenis, va proteja în permanenţă telescopul de Soare şi va permite în spaţiu menţinerea temperaturii necesare. Faptul că va fi plasat în acel punct stabil, departe de Terra, va face ca Webb să poată funcţiona în permanenţă, lucru esenţial pentru efectuarea unor îndelungi observaţii de obiecte atât de depărtate, care emit radiaţii foarte slabe.
Cântărind 6,4 tone şi având un cost de 8,8 miliarde de dolari, Webb va fi lansat de o rachetă Ariane V de către Agenţia spaţială europeană (ESA) de la Centrul Kourou din Guyana Franceză. La dezvoltarea proiectului contribuie ESA şi Agenţia spaţială canadiană.
