Un compus chimic esenţial pentru apariţia materiei vii era disponibil doar pe Marte, iar germenii vieţii ar fi sosit de pe Planeta Roşie pe Terra „la bordul” unor meteoriţi, afirmă un om de ştiinţă. Geochimistul Steven Benner, de la Westheimer Institute for Science and Technology, Gainesville, SUA, susţine că oxidul unui element numit molibden a acţionat drept catalizator pentru formarea structurilor primordiale ale materiei vii. Numai într-o stare puternic oxidată molibdenul şi-ar fi putut îndeplini acest rol, crede omul de ştiinţă.
Pe Pământ, acum 3 miliarde de ani, nu existau asemenea oxizi, deoarece la vremea aceea la suprafaţa Pământului exista foarte puţin oxigen. În schimb, condiţiile pentru formarea acestui compus au existat şi există încă pe Marte. Ulterior, meteoriţii desprinşi din planeta Marte în urma unor erupţii vulcanice violente au ajuns şi pe Terra, unde oxidul de molibden a contribuit la formarea structurilor organice specifice materiei vii. Dintre meteoriţii colectaţi pe Pământ până în prezent, se consideră că aproximativ 100 ar fi originari de pe Marte.
Comunicarea în cadrul căreia prof. Benner urmează să-şi prezinte ipotezele abordează două dintre paradoxurile care îi pun în dificultate pe oamenii de ştiinţă când e vorba să explice modul în care a apărut viaţa pe Pământ. Unul dintre ele este poreclit de prof. Benner „paradoxul gudronului”: toate fiinţele vii sunt formate din materie organică, însă, dacă i se furnizează energie, sub formă de lumină sau căldură, unei cantităţi de substanţă organică şi este lăsată să se transforme liber, asta nu duce la apariţia a ceva viu; materia organică se transformă, în timp, în ceva de genul gudronului, petrolului sau bitumului. ”Anumite elemente – în special borul şi molibdenul - par să aibă capacitatea de a ţine sub control tendinţa materiei organice de a se trasforma în gudron, de aceea credem că mineralele care conţin ambele aceste elemente ar fi fost esenţiale pentru apariţia materiei vii”, a declarat savantul. „Analizele meteoriţilor marţieni au arătat recent că a existat bor pe Marte; acum, credem că şi forma oxidată a molibdenului era de asemenea prezentă”, a completat acesta.
Cel de-al doilea paradox este legat de faptul că ar fi fost foarte dificil ca viaţa să apară pe Terra, deoarece planeta ar fi fost acoperită în întregime de apă. În asemenea condiţii, nu numai că apa ar fi împiedicat acumularea borului în concentraţie suficientă – concentraţiile mari de bor se găsesc în locuri foarte aride - dar ar fi avut ca efect şi degradarea ARN-ului, care, cred oamenii de ştiinţă, ar fi fost prima moleculă cu rol genetic care a apărut. În schimb, pe Marte, apa acoperea suprafeţe mult mai mici decât pe Pământ, în etapa când a apărut viaţa.
După spusele prof. Benner, „se adună tot mai multe dovezi în sprijinul ideii că suntem cu toţii marţieni, că viaţa a început pe Marte şi a sosit pe Pământ adusă de o bucată de rocă”.
„Oricum, suntem norocoşi că am ajuns aici, deoarece, dintre cele două planete, Pământul era cu siguranţă mai potrivit pentru a susţine viaţa. Dacă ipoteticii noştri strămoşi marţieni ar fi rămas pe Marte, probabil că n-ar mai fi fost nimic de spus”, a conchis Brenner.
