Misterul unor structuri antice peruane denumite puquios, nişte gropi care coboară în spirală, în pământ şi au marginile consolidate cu pietre, a fost dezlegat după studierea unor imagini din satelit cu privire la amplasarea acestor puquios care erau nişte imense rezervoare de apă răspândite în deşertul Nazca, conform SPACE.com.
Platoul deşertic Nazca este celebru pentru reprezentările antropomorfe, zoomorfe şi geometrice trasate pe sol - aşa-numitele linii Nazca. Aceste linii nu sunt însă singurele vestigii ale civilizaţiei care s-a dezvoltat pe platoul Nazca între anii 200 î.Hr. şi 600 d.Hr. În această regiune au fost descoperite şi numeroase gropi săpate în spirală denumite puquios.
Rosa Lasaponara împreună cu echipa sa de la Institutul pentru Metodologie şi Analize de Mediu din Italia a examinat fotografii realizate din satelit ale acestor puquios şi a observat că poziţia lor, relativ la sursele de apă şi la aşezările umane din acea perioadă, le făcea să fie mai mult decât nişte simple rezervoare de apă, şi anume un veritabil sistem de transport al apei pe mari distanţe.
Aceste gropi de forma cochiliei unui melc aveau proprietatea de a canaliza energia vântului într-o serie de canale subterane, împingând apa spre diferite locuri din această regiune aridă, acolo unde era nevoie de ea. "Aşa-numitele puquios reprezintă cel mai ambiţios proiect hidraulic din regiunea Nazca, asigurând necesarul de apă pentru întregul an şi nu doar pentru agricultură şi irigaţii, ci şi pentru nevoile domestice" ale locuitorilor, a explicat Rosa Lasaponara într-un interviu oferit pentru BBC. "Prin faptul că a permis exploatarea unor surse inepuizabile de apă de-a lungul anului, indiferent de anotimp, sistemul de puquios a făcut posibilă practicarea intensivă a agriculturii într-unul dintre cele mai aride locuri din lume", a adăugat ea.
Construcţia acviferelor puquios, a mai susţinut cercetătorul italian, "a implicat folosirea unei tehnologii specializate", iar întreţinerea lor "era probabil asigurată printr-un sistem organizat de cooperare socială, similar celui folosit pentru a construi mai faimoasele linii Nazca, care, în anumite cazuri, au în mod evident legătură cu prezenţa apei", a mai susţinut ea.
Una dintre cele mai recente teorii despre liniile Nazca susţine că acestea ar fi reprezentat de fapt hărţi care indicau locaţia celor mai apropiate puquios din anumite zone. Deşi aceste desene megalitice din deşert au captat deopotrivă atenţia şi imaginaţia arheologilor, istoricilor şi pasionaţilor de mistere de-a lungul anilor, poate că explicaţia lor este legată de mai puţin spectaculoasele puquios, care, prin faptul că asigurau atât de necesara apă într-o zonă deşertică, au făcut posibilă însăşi apariţia şi dezvoltarea civilizaţiei Nazca.
