Ziua Internaţională a Matematicii, cunoscută şi ca Ziua Pi, este marcată pe 14 martie, această dată fiind legată de 3,14 sau constanta Pi. Ziua Internaţională a Matematicii a fost recunoscută de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) la conferinţa generală din 2019. Anterior, data de 14 martie era marcată ca Ziua Pi, fiind sărbătorită pentru prima dată în 1988. Sărbătoarea dată este o ocazie minunată pentru toţi iubitorii de ştiinţe exacte să-şi manifeste pasiunea lor, dar şi să ne amintim de cel care a fost denumit cel mai genial matematician al secolului.
Alexandre Grothendieck a murit în noiembrie 2021, la spitalul Saint-Girons, nu departe de Lasserre, satul în care se pensionase în secret la începutul anilor '90, rupând orice contact cu lumea. Avea 86 de ani. Francez apatrid, naturalizat în 1971, cunoscut şi pentru natura radicală a angajamentului său pacifist şi ecologic, acest matematician singular şi mitic a lăsat o operă ştiinţifică considerabilă.
S-a născut la 28 martie 1928 la Berlin, într-o familie formată dintr-un tată evreu rus, anarhist activ şi o mamă jurnalistă. De mic a fost părăsit de părinţi care au plecat să lupte în războiul civil spaniol. La sfârşitul războiului civil spaniol, în primăvara anului 1939, Alexandre s-a reunit cu părinţii săi în sudul Franţei. Apoi au devenit victimele ocupaţiei naziste, tatăl său găsindu-şi sfârşitul la Auschwitz.
După liceu s-a înscris la Universitatea din Montpellier, pentru studii de matematică. Istoria spune că aici, doi din cei mai mari matematicieni ai vremii îi încredinţează tânărului student o listă cu paisprezece probleme pe care le consideră un vast program de lucru pentru anii următori şi îi cer să aleagă una. Câteva luni mai târziu, Alexandre Grothendieck se întoarce să-şi vadă maeştrii cu toate problemele rezolvate. În această primă perioadă de activitate, Grothendieck s-a dedicat analizei funcţionale, un domeniu care studiază funcţiile spaţiilor. Munca sa a revoluţionat domeniul, dar a rămas mai puţin cunoscută decât cea pe care o va realiza în a doua parte a carierei sale.
Din 1953, tânărul matematician s-a trezit confruntat cu nevoia de a obţine o poziţie în cercetare şi predare. Apatrid, nu poate accesa serviciul public şi reticent la serviciul militar, nu vrea să ceară naturalizarea franceză. A plecat să predea în Brazilia şi Statele Unite.
Doi ani mai târziu, la întoarcerea în Franţa, un industriaş şi matematician bogat, Léon Motchane, fascinat de intuiţia şi puterea de lucru a tânărului - avea doar 27 de ani - a decis să finanţeze un institut de cercetare excepţional, proiectat pe modelul Institutului de Studii Avansate din Princeton: Institutul de Studii Ştiinţifice Avansate (IHES) din Bures-sur-Yvette. Locul este conceput pentru a servi drept cadru pentru matematicianul care va începe o a doua carieră acolo.
Până în 1970, înconjurat de o multitudine de talente internaţionale, şi-a condus seminarul despre geometrie algebrică, care a fost publicat sub forma a zeci de mii de pagini. Noua sa viziune a geometriei, inspirată de obsesia sa de a regândi noţiunea de spaţiu, a şocat modul de a face matematică. „Ideile lui Alexandre Grothendieck au pătruns în inconştientul matematicienilor”, spunea Pierre Deligne (Institutul de Studii Avansate din Princeton), cel mai strălucit student al său, câştigător al Medaliei Fields în 1978 şi al Premiului Abel în 2013.
Conceptele pe care le-a introdus sau le-a dezvoltat sunt încă în centrul geometriei algebrice şi fac obiectul unor cercetări intense. „Era unic în modul său de gândire”, spune Deligne, foarte emoţionat de moartea fostului său profesor. El a trebuit să înţeleagă lucrurile din cel mai general punct de vedere posibil şi, odată ce lucrurile au fost înţelese şi pozate în acest fel, tema a devenit atât de clară, încât demonstraţiile păreau aproape banale.
În 1966, i s-a acordat Medalia Fields, cea mai înaltă distincţie în matematică, dar a refuzat din motive politice să meargă la Moscova pentru a primi premiul. Radicalismul cu care îşi va apăra convingerile nu va înceta niciodată. Şi de la sfârşitul anilor 1960 s-a îndepărtat de comunitatea ştiinţifică şi de instituţiile sale. În 1970, a fondat împreună cu alţi doi matematicieni - Claude Chevalley şi Pierre Samuel - grupul Survivre et Vivre, de orientare pacifistă, ecologistă şi foarte aproape de mişcarea hippie. Matematicianul a fost răscolit când a descoperit că IHES era parţial finanţat de Ministerul Apărării.
College de France i-a oferit apoi un post temporar, pe care l-a folosit pe scară largă ca platformă politică. În 1973, a devenit profesor la Universitatea din Montpellier - care păstrează încă mii de pagini nepublicate ale marelui matematician. În anul pensionării, 1988, a primit premiul Crafoord, dotat cu o sumă mare de bani. El refuză distincţia şi o explică într-o scrisoare către ziarul Le Monde şi publicată pe 4 mai 1988. Textul mărturiseşte o amărăciune profundă, un divorţ cu colegii săi şi chiar de pasiunea cercetării ştiinţifice. De ce asemenea resentimente? „Nu există un singur motiv”, explică Pierre Deligne. Faptul că lumea şi-a ignorat ideile cu privire la miza ecologică nu este străin. „La această întrebare, el a avut impresia că dovedirea realităţii problemelor ar face ca lucrurile să se întâmple, ca şi în matematică”, spune fostul său student.
Studenţii şi cercetătorii în matematică reacţionează adesea la faima legendară a lui Alexandre Grothendieck, întrebând ce a făcut el pentru a câştiga o reputaţie atât de strălucitoare. Dar, pe cât de legitimă este, întrebarea are un răspuns dificil, din cauza naturii deosebit de sofisticate a muncii sale şi a bogăţiei noţiunilor pe care le-a introdus. Opera lui Grothendieck se bazează pe un întreg sistem de reformare a ideilor vechi în moduri noi şi a transformat întreaga zonă a geometriei algebrice în esenţa ei.
