Mulţi bucătari patiseri includ îngheţata şi în meniurile de iarnă ale restaurantelor, deşi unele persoane o consideră un desert potrivit mai degrabă vara, relatează EFE.
În general, amatorii de îngheţată preferă aromele tradiţionale, îngheţata de vanilie sau de ciocolată, fără să le dispreţuiască însă şi pe cele de fructe sau de caramel. Locurile de vânzare a îngheţatei au evoluat de-a lungul timpului, de la cărucioarele ambulante şi chioşcuri, care serveau îngheţată pe băţ, vafă sau parfe, până la cofetăriile şi saloanele selecte.
În secolul nostru s-a impus îngheţata industrială oferită de companii multinaţionale care vine ambalată la cutie şi poate fi cumpărată din orice supermarket. Există o mare diversitate de arome şi multe dintre aceste îngheţate sunt chiar bune. Problema este când citeşti eticheta privind ingredientele, care nu sunt toate naturale.
Prin urmare, rămâne metoda artizanală şi amuzantă de a te bucura de îngheţată: cea de a o prepara acasă. Prepararea se poate face ca pentru orice şerbet, după care amestecul se cufundă în nitrogen lichid la -196 de grade C. Amestecul îngheaţă în câteva zecimi de secundă şi are avantajul că nu produce cristalizare. Dar cine are în casă nitrogen lichid?
Pentru a prepara o îngheţată de fructe se poate urma calea cea mai simplă: se taie fructele în bucăţele se trec prin mixer şi se adaugă iaurt gras, sau frişcă, după care se pune la congelator. Îngheţata naturală este gata.
Una din reţetele cele mai vechi de îngheţată datează din 1905, când la modă era aroma de vanilie. Se amestecă 12 gălbenuşuri frecate spumă cu 12 linguriţe de zahăr, cu un sfert/jumătate de litru de lapte, un vârf de scorţişoară, câteva beţişoare rase de vanilie şi coaja de la o lămâie. Se pune amestecul pe foc până când se îngroaşă. Se deşartă apoi într-un vas şi se pune la îngheţat la congelator.
