NASA foloseşte un anumit indice termic şi date de la sateliţii săi pentru a încerca să prezică zonele care vor fi nelocuibile din cauza încălzirii globale în următorii 30 - 50 de ani.
IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) estimează că odată cu o creştere a temperaturii globale a globului cu 1,5°C până la sfârşitul secolului faţă de nivelul preindustrial, frecvenţa episoadelor de căldură extremă se va înmulţi cu patru! În Statele Unite, căldura este deja fenomenul meteorologic care a devenit un criminal în serie: din 1991 până în 2020, căldura a provocat moartea directă a 143 de persoane pe an în medie, urmată de inundaţii, apoi tornade, uragane, fulgere, apoi frig şi zăpadă. În această ţară, episoadele de căldură extremă s-au dublat în ultimii 40 de ani.
Un indice termic este utilizat pentru a evalua riscul pentru corpul uman
Pentru a măsura gradul de disconfort legat de căldură şi riscul pentru sănătate, oamenii de ştiinţă folosesc doi indici: indicele de căldură, care combină temperatura aerului ambiental şi umiditatea relativă la umbră, dar şi “the wet bulb” (temperatura bulbului umed), un indice mai puţin subiectiv şi mai precis. Bulbul umed caracterizează temperatura cea mai scăzută a unui obiect sau corp care se răceşte atunci când umiditatea se evaporă din acesta. Acest indice măsoară pur şi simplu capacitatea corpului nostru de a se răci prin transpiraţie pe vreme caldă şi umedă. Ideea este atunci de a defini de la ce nivel corpul nostru nu se mai poate răci - tocmai de la acest nivel devine real riscul de moarte.
Iniţial, “the wet bulb” a fost măsurat cu un termometru simplu învelit într-o cârpă umedă şi expus la aer. Termometrul a înregistrat temperatura pe măsură ce apa se evapora din învelişul textil. În prezent, acest indice este calculat din echipamentele electronice din staţiile meteo care lucrează cu date satelitare. NASA foloseşte instrumente situate în Staţia Spaţială Internaţională, precum AIRS (Atmospheric Infrared Sounder) şi ECOStress (ECOsystem Spaceborne Thermal Radiometer Experiment). Organizaţia americană dezvoltă în prezent un nou proiect, SBG (Surface Biology and Geology mission) cu scopul de a obţine date mai precise despre procesul de evaporare a umidităţii.
Unele părţi ale lumii vor fi prea calde pentru supravieţuirea umană
Oamenii de ştiinţă consideră că cel mai mare nivel de bulb umed la care un om poate rezista este de 35°C timp de şase ore. Înregistrările NASA indică deja bulbi umezi peste 35°C de mai multe ori din 2005: în subtropicalele Pakistanului şi Golful Persic. În ultimii 40 de ani, frecvenţa acestor parametri extrem de ridicaţi s-a triplat. Majoritatea regiunilor calde şi umede ale planetei au un indice de bulb umed care, în general, nu depăşeşte 25 până la 27°C.
Modelele de prognoză climatică ale NASA încearcă să determine ţările în care indicele bulbului umed va fi în curând prea mare pentru a supravieţui. Acesta va fi cazul Asiei de Sud, Golfului Persic (Iran, Oman, Kuweit) şi ţărilor care se învecinează cu Marea Roşie (Egipt, Arabia Saudită, Sudan, Etiopia, Somalia, Yemen). China de Est, părţi din Asia de Sud şi Brazilia se aşteaptă, de asemenea, să depăşească în mod regulat un indice de bulb umed de 35°C până în 2070. NASA prezice aceeaşi soartă pentru unele state din mijlocul vestului SUA în decurs de 50 de ani, cum ar fi Arkansas, Missouri şi Iowa. Totuşi, cercetătorii subliniază că riscul de deces este prezent chiar şi cu indici mai mici decât cel de 35°C. În timpul valului de căldură din iunie 2021 în nord-vestul Statelor Unite şi vestul Canadei (estimat la 1.400 de decese), bulbul umed nu a depăşit 25°C. Indicele mărturiseşte un pericol pentru sănătate de îndată ce acesta este cu 12°C sub temperatura normală a corpului( aceasta fiind în jur de 37°C).
