Văzute din cer, „cercurile de zâne” apar ca mici zone circulare şi hexagonale fără vegetaţie, cu diametrul cuprins între 2 şi 12 centimetri, înconjurate de iarbă înaltă. Prezente în diferite regiuni ale globului, inclusiv în pajiştile aride şi îndepărtate din Namibia şi Australia, aceste formaţiuni enigmatice nu sunt întâmplătoare. În această lună octombrie 2022, rezultatele unui studiu aprofundat, realizat de o echipă internaţională de cercetători, susţine următoarea teorie: inelele sunt opera naturii, care se adaptează să facă faţă la uscăciune şi temperaturile ridicate din aceste regiuni deşertice.
Aceste „cercuri de zâne” au generat numeroase teorii, evocând o trecere într-o altă dimensiune, amprenta lui Dumnezeu sau chiar o urmă de la OZN-uri. Cercetătorii au reuşit să demonstreze că ierburile care le compun acţionează ca „ecoingineri”, pentru a modifica mediul ostil şi arid, şi astfel conservă ecosistemul. Un prim studiu publicat în 2020 în Journal of Ecology a arătat că aceste formaţiuni ar fi de fapt o sursă importantă de apă pentru vegetaţia prezentă în jur.
Acumulându-se în jurul acestor cercuri, ierburile ar oferi umbră şi ar promova infiltrarea apei, permiţând dezvoltarea rădăcinilor din apropiere. „Vegetaţia beneficiază de debitul suplimentar de apă oferit de cercurile mari de zâne şi, astfel, menţine funcţional ecosistemul arid, chiar şi în condiţii foarte dure şi uscate”, a explicat dr. Stephan Getzin de la Universitatea din Göttingen, într-un comunicat de presă.
În ceea ce priveşte aceste forme foarte specifice, „modelul asupra tiparelor şi structurilor vieţii”, formulat de Alain Turing în 1952, ar oferi cea mai plauzibilă explicaţie. Într-un articol, britanicul a propus un model matematic pentru a explica morfogeneza, care determină dezvoltarea formelor unui organism viu. Studiul dr. Getzin a fost primul care sugerează că modelul Turing, folosit atât în sistemele animale, cât şi în cele vegetale, se aplică cercurilor de zâne.
Cu alte cuvinte, pentru a supravieţui, plantele nu au de ales decât să crească după aceste forme geometrice. Dovadă că, încă o dată, natura poate fi o sursă de soluţii de adaptare la încălzirea globală. (foto: Lixin Wang)
