Monarhul britanic George al IV-lea, unchi al Reginei Victoria, a domnit din 29 ianuarie 1820 până în 26 iunie 1830 şi a avut o pasiune neobişnuită pentru tărâmurile exotice. Reşedinţa sa de vară de la Brighton, Royal Pavilion, este o mărturie a fascinaţiei regelui pentru lumea orientală. Minaretele, turnurile şi cupolele conferă Pavilionului Regal o notă distinctă printre castelele englezeşti.
În 1827, George al IV-lea a primit ca dar diplomatic de la guvernatorul otoman al Egiptului şi Sudanului o girafă, cunoscută fiind pasiunea sa pentru tărâmurile îndepărtate. Paşa mai dăruise două girafe Papei şi regelui Franţei. Animalele erau orfane, capturate de pe teritoriul actual al Sudanului în urma unor partide de vânătoare, în timpul cărora mamele lor fuseseră ucise. Puii de girafă erau legaţi pe cămile şi transportaţi prin deşert până la Khartoum şi apoi în Egipt. Mulţi dintre ei nu supravieţuiau. Pentru continuarea călătoriei erau urcaţi pe vapoare, unde puntea era tăiată pentru ca animalele să scoată capul afară. Girafele reprezentau o atracţie deosebită şi erau foarte exotice pentru europeni.
Prima girafă adusă în Europa, înaintea celei primite de regele englez, fusese un cadou făcut lui Lorenzo de Medici tot de către un lider egiptean, în secolul 15. Animalul reuşise să supravieţuiască călătoriei până la Florenţa şi a fost prezentată mulţimii în cadrul unei parade somptuoase. Aceasta apare chiar imortalizată în frescele florentine.
Au trecut mai mult de 300 de ani şi nici o altă girafă nu a mai fost văzută în Europa. Oamenii nici nu erau siguri că ele există iar ilustraţiile care apăreau erau foarte bizare. Cei care călătoriseră în Africa le descriau artiştilor, care încercau să le reproducă, dar nu se apropiau prea mult de realitate.
La sfârşitul secolului 18, în era marilor explorări ştiinţifice, erau aduse în Europa schelete şi piei de girafă care erau atent examinate. O girafă moartă era foarte valoroasă în acest sens. Vânătoarea de girafe, foarte populară la acea vreme, era un lucru foarte, foarte brutal. Capturarea unei girafe vii era aproape imposibil de realizat, pentru că aceste animale se luptă atât de puternic să se elibereze, încât îşi rup picioarele sau gâtul.
Girafa destinată regelui George al IV-lea a călătorit de la Alexandria până în Malta, iar de aici a fost îmbarcată pe un alt vas care a făcut trei luni până în Anglia. Pentru o perioadă a poposit în docurile din Londra, iar apoi a fost adusă la Palatul Windsor. Grădinile zoologice aşa cum le cunoaştem noi astăzi nu existau la acea vreme. Din cauza bolii (suferea de gută), regele nu a mai putut petrece foarte mult timp la Brighton, la exoticul Pavilion Regal, aşadar girafa a fost ţinută într-o menajerie a Palatului Windsor, unde erau şi alte animale pe care le îndrăgea. În ultimii trei ani ai vieţii, suveranul s-a izolat de lume şi cea mai mare parte a timpului şi-o petrecea alături de acest animal favorit de companie, care era la fel de suferind ca şi el. La 10 luni după moartea monarhului a murit şi girafa. Aceasta a fost împăiată de taxidermistul John Gould, dar nu se ştie ce s-a întâmplat cu ea ulterior.
