Pe baza unor imagini aeriene şi cercetări la sol, cercetătorii sud-africani susţin că în zonele unde trăiesc elefanţi, se înregistrează o rată a distrugerii copacilor de şase ori mai mare, comparativ cu zonele unde nu trăiesc aceste mamifere. De-a lungul timpului, cei de la conducerea rezervaţiilor şi parcurilor naţionale africane unde elefanţii distrug pădurea au încercat să rezolve problema prin relocarea directă sau indirectă a populaţiei excedentare de elefanţi.
Conform estimărilor de pe teren, elefanţii africani preferă copacii cu înălţimi cuprinse între 5-10 metri. Un elefant adult poate doborî un astfel de arbore în câteva secunde, pentru a consuma ulterior fructele şi frunzele aflate pe ramurile dinspre vârf, la care nu avea acces altfel. Descoperirea cercetătorilor sud-africani ridică o problemă deopotrivă delicată: copacii oferă hrană, adăpost, umbră şi alte avantaje pentru multe alte specii de animale din ecosistemele africane, dar, pe de altă parte, distrugând copacii, elefanţii fac în mod natural tot ce trebuie pentru a supravieţui.
Pierderile de arbori au fost documentate în savanele din celebrul Parc Naţional Kruger din Africa de Sud. Pe viitor, datele obţinute vor ajuta cercetătorii să estimeze impactul populaţiilor de elefanţi asupra ecosistemului forestier.
Imagini tridimensionale de ultimă generaţie au fost obţinute cu ajutorul unor lasere montate pe aripa fixă a unui aparat de tip Carnegie Airborne Observatory. "Studiile anterioare de teren ne-au adus informaţii pertinente asupra elefanţilor, care au ajuns un factor-cheie în ecuaţia pierderilor de copaci, dar cartografierea 3D a fost singura metodă cu ajutorul căreia am reuşit să înţelegem impactul elefanţilor asupra unui teritoriu vast din savană", declară conducătorul studiului, profesorul Greg Asner din cadrul Departamentului de Ecologie Globală al Institutului de Ştiinţă Carnegie. "Hărţile noastre arată cum elefanţii distrug arborii de înălţime medie. Populaţiile de elefanţi care s-au specializat în acest mod de hrănire au un impact considerabi în ecosistem, inclusiv asupra cantităţilor de carbon absorbite de arbori din atmosferă", continuă dr. Asner.
Timp de ani de zile, cercetătorii din cadrul parcului s-au întrebat ce se întâmplă cu vegetaţia şi arborii. Ei ştiau că elefanţii sunt mari consumatori de vegetaţie, dar considerau că erbivorele mici (precum iepurii) sau incendiile de vegetaţie sunt principalii factori care ajută la regenerarea vegetaţiei. Unele zone din parc au fost închise pentru toate erbivorele mai mari decât un iepure, iar alte zone au fost deschise tuturor erbivorelor cu excepţia elefanţilor. Pe baza acestor experimente, cercetătorii au reuşit să compare ce se întâmplă cu arborii din zonele de parc cu şi fără elefanţi. Au descoperit aşadar că aproximativ 9% din cadrul tuturor speciilor de arbori studiate au scăzut în înălţime într-un interval de timp de doi ani. Multe pierderi de arbori au fost înregistrate în zonele joase, cu soluri umede şi bogate în nutrienţi, care favorizează creşterea arborilor preferaţi de elefanţi. "Deoarece acum ştim că elefanţii au un impact semnificativ în ecosistemele vulnerabile, managerii rezervaţiilor trebuie să ia măsuri specifice şi să acţioneze ca atare", susţine şi Daniel Pienaar, conducător al cercetărilor ştiinţifice din cadrul South African National Parks.
Conform estimărilor de pe teren, elefanţii africani preferă copacii cu înălţimi cuprinse între 5-10 metri. Un elefant adult poate doborî un astfel de arbore în câteva secunde, pentru a consuma ulterior fructele şi frunzele aflate pe ramurile dinspre vârf, la care nu avea acces altfel. Descoperirea cercetătorilor sud-africani ridică o problemă deopotrivă delicată: copacii oferă hrană, adăpost, umbră şi alte avantaje pentru multe alte specii de animale din ecosistemele africane, dar, pe de altă parte, distrugând copacii, elefanţii fac în mod natural tot ce trebuie pentru a supravieţui.
Pierderile de arbori au fost documentate în savanele din celebrul Parc Naţional Kruger din Africa de Sud. Pe viitor, datele obţinute vor ajuta cercetătorii să estimeze impactul populaţiilor de elefanţi asupra ecosistemului forestier.
Imagini tridimensionale de ultimă generaţie au fost obţinute cu ajutorul unor lasere montate pe aripa fixă a unui aparat de tip Carnegie Airborne Observatory. "Studiile anterioare de teren ne-au adus informaţii pertinente asupra elefanţilor, care au ajuns un factor-cheie în ecuaţia pierderilor de copaci, dar cartografierea 3D a fost singura metodă cu ajutorul căreia am reuşit să înţelegem impactul elefanţilor asupra unui teritoriu vast din savană", declară conducătorul studiului, profesorul Greg Asner din cadrul Departamentului de Ecologie Globală al Institutului de Ştiinţă Carnegie. "Hărţile noastre arată cum elefanţii distrug arborii de înălţime medie. Populaţiile de elefanţi care s-au specializat în acest mod de hrănire au un impact considerabi în ecosistem, inclusiv asupra cantităţilor de carbon absorbite de arbori din atmosferă", continuă dr. Asner.
Timp de ani de zile, cercetătorii din cadrul parcului s-au întrebat ce se întâmplă cu vegetaţia şi arborii. Ei ştiau că elefanţii sunt mari consumatori de vegetaţie, dar considerau că erbivorele mici (precum iepurii) sau incendiile de vegetaţie sunt principalii factori care ajută la regenerarea vegetaţiei. Unele zone din parc au fost închise pentru toate erbivorele mai mari decât un iepure, iar alte zone au fost deschise tuturor erbivorelor cu excepţia elefanţilor. Pe baza acestor experimente, cercetătorii au reuşit să compare ce se întâmplă cu arborii din zonele de parc cu şi fără elefanţi. Au descoperit aşadar că aproximativ 9% din cadrul tuturor speciilor de arbori studiate au scăzut în înălţime într-un interval de timp de doi ani. Multe pierderi de arbori au fost înregistrate în zonele joase, cu soluri umede şi bogate în nutrienţi, care favorizează creşterea arborilor preferaţi de elefanţi. "Deoarece acum ştim că elefanţii au un impact semnificativ în ecosistemele vulnerabile, managerii rezervaţiilor trebuie să ia măsuri specifice şi să acţioneze ca atare", susţine şi Daniel Pienaar, conducător al cercetărilor ştiinţifice din cadrul South African National Parks.