Cu ajutorul unor eşantioane sonore conţinând plânsete de bebeluşi sau ţipete de pui de bonobo sau cimpanzeu, difuzate spre bazinele unde trăiesc numeroşi crocodili de Nil, într-un parc zoologic din Agadir, Maroc, cercetătorii au constatat că reptilele sunt atrase de plânsetele care semnalizează suferinţa.
Iniţial, studiul a pornit de la ideea de a analiza universalitatea caracteristicilor suferinţei în plânsul animalelor, dar pe parcursul studiului, cercetătorii şi-au dat seama că ''parametrii acustici pe baza cărora este evaluat pericolul sunt mai relevanţi în cazul crocodililor'', decât în cazul oamenilor.
''Experimentul a arătat că crocodilii identifică perfect primejdia în plânsetele puilor de maimuţă sau ale bebeluşilor, dar şi că răspunsul reptilelor este amplificat de intensitatea plânsetelor'', a explicat pentru AFP Nicolas Grimault, director de cercetări în cadrul laboratorului Cogniţie Auditivă şi Psihoacustică (CRNL, CNRS, Inserm, Universitatea Lyon 1), unul din principalii autori ai acestui studiu realizat de cercetători francezi şi publicat în august în revista Royal Society, specializată în cercetare biologică.
''Crocodilii răspund la criterii precum rugozitatea sunetului, caracterul haotic al plânsului, ceea ce este mai adecvat decât criteriul care determină reacţia oamenilor şi anume înălţimea sunetului'', a continuat el.
Potrivit cercetătorului, această concluzie, că crocodilii sunt capabili să perceapă suferinţa în ţipetele puilor de maimuţă sau în plânsul bebeluşilor, se poate explica prin faptul că crocodilii sunt animale cu sânge rece, care fac economie de mişcări şi dau dovadă de oportunism în căutarea prăzii aflată în situaţii de slăbiciune. ''Cu cât un animal este într-o mai mare suferinţă, cu atât este o pradă facilă'', a mai explicat Grimault.
