Un articol publicat recent pe site-ul BBC vorbeşte despre o abilitate unică dezvoltată de o specie de palmieri ce se găseşte în pădurile tropicale din America Centrală şi de Sud, aceea de a se deplasa. Cum este posibil? „Walking Palm” sau, în traducere, „Palmierul Mergător”, poate umbla la umbra soarelui prin creşterea rădăcinilor în direcţia în care vrea să călătorească pentru un sol mai bun. De îndată ce noile rădăcini i-au crescut, palmierul renunţă la cele vechi, care sunt lăsate să se usuce. Acest lucru i-ar permite să se mişte încet spre partea în care noile rădăcini cresc. Rădăcinile palmierului sunt lungi, robuste şi cresc spre exterior de la baza copacului, lucru ce îi permite să îşi procure seva necesară dezvoltării direct de la nivelul solului.
Ideea că un copac poate să îşi aleagă locul în care vrea să crească mergând singur a fost sugerată pentru prima dată de dr. John H. Bodley în 1980, care a studiat la rândul său aceşti palmieri unici. Totuşi nu toţi biologii sunt de aceeaşi părere, unii cred că acest lucru este doar o poveste fascinantă dar care nu poate fi şi adevărată. Printre sceptici se număra şi Gerardo Avalos, director al Centrului pentru Studii de dezvoltare durabilă din Costa Rica care publica în anul 2005 un studiu în care arata că arborele este într-adevăr capabil de a creşte noi rădăcini într-o anumită direcţie şi că poate să renunţe la cele vechi, însă nu a găsit elemente care să îl determine să creadă că palmierul ar fi capabil să îşi deplaseze tot trunchiul.
Şi în 2009 au apărut studii care susţin că abilitatea palmierului de a se deplasa este doar un mit. Totuşi mit sau nu, nimeni nu a putut să răspundă până acum la rolul pe care îl joacă aceste rădăcini unice, similare unor picioroange. Teoriile sugerează faptul că multitudinea rădăcinilor îl ajută să se stabilească în zone mlăştinoase, în timp ce alţi cred că îi permit arborelui să crească mai înalt.
