Cincizeci de lucruri inedite despre Terra - partea a doua

 
Marți, 29 August 2017 17:54
Publicat în Mozaic
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Astronomii şi astrofizicienii caută viaţă pe alte planete ascunse în profunzimile spaţiului şi suntem în permanenţă fascinaţi de imensitatea Universului, de găuri negre şi stele neutronice, de supernove şi exoplanete, însă singura planetă cunoscută pe care există viaţă, Terra, are misterele ei şi totodată toate ingredientele necesare pentru a ne aprinde imaginaţia, de la vulcani ale căror erupţii au modificat istoria vieţii, până la ciocniri cu meteoriţi, deriva continentelor sau misterele adâncurilor abisale, pe drept cuvânt spunându-se că avem mai multe cunoştinţe despre suprafaţa Lunii decât despre enigmele din adâncul oceanelor, conform unui material publicat de Live Science.
Spre exemplu, câţi dintre noi se gândesc la viaţa pe Pământ ca la o călătorie perpetuă prin spaţiu cu viteza de aproape 108.000 km/h? Sau ori de câte ori facem un duş sau bem un pahar cu apă ne gândim că Antarctica este cel mai mare rezervor de apă dulce al Terrei? Pe acest continent se află aproximativ 90% din gheaţa de pe Pământ şi respectiv 70% din apa dulce a planetei.
În materialul de astăzi sunt prezentate următoarele 15 dintre cele mai interesante lucruri despre planeta noastră. Multe dintre ele poate că le cunoaştem dar, cu siguranţă, pe altele le-am trecut cu vederea.

16. Inversarea polilor magnetici

În ultimii 20 de milioane de ani planeta noastră a trecut periodic, la fiecare 200.000 — 300.000 de ani prin inversări ale polilor magnetici. Până în 2016 a trecut însă mai mult de dublul perioadei de la ultima astfel de inversare. Astfel de inversări nu se produc într-o clipă, ci de-a lungul sutelor de mii de ani. În cadrul acestui proces polii magnetici încep să se distanţeze de regiunea polilor geografici şi sfârşesc prin a se inversa, conform astronomilor de la Universitatea Cornell.

17. Cel mai înalt munte

Titlul de cel mai înalt munte de pe Pământ este deţinut, de fapt, de doi munţi — Everest şi Mauna Kea. Vârful Everestului este cel mai înalt punct de la suprafaţa Pământului, ajungând la 8.848 de metri faţă de nivelul mării. Dacă pornim cu măsurătoarea de la bază, Mauna Kea este cel mai înalt munte de pe Pământ măsurând nu mai puţin de 17.170 de metri, conform USGS. Mauna Kea se ridică până la altitudinea de 4.170 m deasupra nivelului mării, dar el continuă să coboare sub apă încă 5.000 m, iar partea centrală a vulcanului Mauna Kea a creat o depresiune pe fundul mării de încă 8.000 m în forma unui con răsturnat.

18. Pământul a avut două luni

Pământul ar fi avut la un moment dat în istoria sa doi sateliţi naturali importanţi. Cel de-al doilea satelit, mai mic decât Selena, cu un diametru de doar aproximativ 1.200 km, s-ar fi aflat pe orbita Pământului o perioadă de timp înainte de a se ciocni cu Luna. Acest impact catastrofal poate explica de ce cele două părţi ale Lunii sunt atât de diferite una faţă de cealaltă, conform unui material publicat în 2011 în revista Nature. Prin comparaţie, Luna are diametrul de aproximativ 3.470 km.

19. Pământul încă are un al doilea satelit natural

Unii oameni de ştiinţă susţin că Pământul are în prezent doi sateliţi naturali. Conform unui material publicat în 2011 în revista ICARUS, un asteroid cu diametrul între 1 metru şi 3,3 metri se află în orice moment pe orbita Terrei. Nu este vorba mereu de acelaşi asteroid, ci mai degrabă de o "lună temporară", care se schimbă. Conform studiului publicat în 2011, gravitaţia terestră capturează asteroizi care trec prin vecinătatea planetei, în drumul lor în jurul Soarelui. Un astfel de satelit temporar rămâne pe orbita terestră timp de cel mult 9 luni după care este proiectat mai departe în spaţiu.

20. Locul unde pietrele se deplasează

Oricât de ciudat ar părea, pe Pământ există un loc în care pietrele se deplasează — în bazinul secat al unui lac denumit Racetrack Playa din Death Valley, un deşert din estul Californiei. Acolo, pietre şi chiar stânci, cântărind până la sute de kilograme, se deplasează. Fenomenul are următoarea explicaţie: rocile sunt acoperite de gheaţă şi intră în contact cu scurgeri de apă de pe marginile bazinului, provenite din gheaţa topită de pe coastele dealurilor din jur. În contact cu apa, gheaţa care acoperă rocile devine foarte alunecoasă şi este suficientă chiar şi o mică briză pentru a împinge aceste pietre dintr-o parte în alta pe suprafaţa perfect plană din Racetrack Playa.

21. Promisiunea înălţimilor şi hipoxia

La 8 mai 1978 alpiniştii Reinhold Messner şi Peter Habeler au devenit primii oameni care au urcat pe Everest fără tuburi de oxigen. Messner a spus, descriind această aventură, că s-a simţit redus la senzaţia "unui plămân însetat de oxigen care pluteşte peste nori şi munţi".

22. Cel mai lung lanţ muntos

Pentru a găsi cel mai lung lanţ muntos de pe Pământ va trebui să căutăm în adâncurile oceanului. Denumit Dorsala Atlantică, acest lanţ de vulcani submarini se întinde pe aproximativ 65.000 de kilometri şi are înălţimea medie de 5.500 de metri faţă de fundul oceanului. Pe măsură ce aceşti vulcani erup, lava se solidifică, întreaga Dorsală crescând în dimensiuni.

23. Cea mai mare structură vie

Recifele de corali susţin cea mai mare densitate de specii de faună şi floră dintre toate ecosistemele terestre, fiind urmate la mică distanţă de pădurile tropicale. Formate din mici polipi de corali, recifele reprezintă cele mai mari structuri vii, sau comunităţi de organisme simbionte de pe Pământ, unele dintre ele fiind vizibile din spaţiu, conform NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration).

24. Cel mai adânc loc

Cel mai adânc punct din abisul oceanului planetar se află la 10.916 metri în Groapa Marianelor. Cel mai adânc loc de pe Pământ care nu este acoperit de ocean se află la 2.555 metri sub nivelul mării — Bentley Subglacial Trench din Antarctica — ascuns însă sub gheaţă.

25. Marea aflată sub nivelul mării

Marea Moartă, aflată între Iordania, Israel şi Cisiordania este un lac supersărat aflat la 423 de metri sub nivelul mării.

26. Când lacurile explodează

Nu este de glumă. În Cameron şi la graniţa dintre Rwanda şi Republica Democrată Congo se află trei lacuri mortale: Nyos, Monoun şi Kivu. Toate trei sunt lacuri formate în cratere vulcanice. Magma de dedesubt eliberează imense cantităţi de dioxid de carbon, formându-se straturi de apă suprasaturată în dioxid de carbon pe fundul acestor lacuri. Uneori, aceste acumulări de dioxid de carbon sunt eliberate brusc în atmosferă, rezultatul fiind moartea tuturor animalelor şi oamenilor aflaţi în zonă.
La 21 august 1986, o astfel de erupţie, denumită erupţie limnică, s-a produs la lacul Nyos, eliberând în atmosferă între 100.000 şi 300.000 de tone de dioxid de carbon. Norul de CO2 s-a ridicat în atmosferă cu viteza de 100km/h şi s-a deplasat pe direcţia est-vest ucigând peste 1.700 de oameni şi 3.500 de vite din câteva sate aflate pe o rază de 25 de kilometri.

27. Pierdem apă dulce

Pe măsură ce clima se modifică, gheţarii se retrag şi contribuie la creşterea nivelului oceanului planetar. Zona Arctică din Canada a pierdut, singură, în perioada 2004 — 2009 un volum de apă dulce echivalent cu 75% din Lacul Erie, cel de-al patrulea lac ca mărime dintre Marile Lacuri americane.

28. Măsura dezgheţului

Oamenii îşi lasă amprenta asupra planetei în tot felul de moduri şi forme, care mai de care mai ciudate. Spre exemplu, testele nucleare din anii '50, au dus la acumularea unor particule de praf radioactiv în atmosferă. Aceste particule au căzut în cele din urmă pe sol sub formă de precipitaţii (ploi sau ninsori), iar o parte dintre ele au rămas blocate în gheţari unde au lăsat o urmă antropică distinctă. Însă unii dintre aceşti gheţari se topesc atât de rapid încât şi această amprentă dispare.

29. Pe când Planeta Albastră era de culoare... violet

Pământul era de culoare violet, sau mai bine spus viaţa terestră avea această culoare, aşa cum în prezent este verde, susţine Shil DasSarma, microbiolog la Universitatea din Maryland. Primele specii de microorganisme terestre ar fi folosit o altă moleculă, nu clorofila, pentru procesele metabolice, fapt care le-ar fi conferit o tentă violetă.
DasSarma este de părere că prima moleculă sensibilă la lumină din dotarea organismelor terestre a fost retinalul, şi nu clorofila. În prezent, retinalul poate fi găsit în membrana halobacteriilor.

30. Planeta electrică!

Tunetele şi fulgerele dezvăluie latura sălbatică a atmosferei terestre. Un singur fulger poate încălzi aerul din jur până la 30.000 de grade Celsius, făcându-l să se dilate rapid. Această dilatare rapidă generează o undă de şoc şi zgomotul specific tunetului. În plus, chiar dacă nu aţi mai văzut un fulger de câteva săptămâni, sau poate chiar luni, aceste fenomene sunt foarte frecvente. În fiecare minut pe Pământ se produc aproximativ 6.000 de fulgere.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu