Hârtia igienică este unul dintre acele lucru fără de care astăzi nu ne mai putem imagina viaţa. Totuşi, timp de multe secole până la inventarea ei, oamenii au folosit alte metode pentru a-şi menţine igiena.
Deci, cum se descurca omenirea înainte de inventarea acestei hârtii fine? Grecii, de exemplu, se ajutau cu pietre şi argilă. Romanii, ceva mai sofisticaţi, au optat pentru un burete prins la capătul unui băţ. Atunci când nu era utilizat, buretele era aşezat într-o găleată cu apă de mare. Problema cu acest instrument era, că se folosea la comun.
În anul 1391, în timpul dinastiei Song, un împărat chinez a cerut să i se confecţioneze coli speciale de hârtie cu dimensiuni de 60 pe 90 de centimetri pentru a le utiliza la toaletă. Cererea împăratului nu a fost tocmai una deosebită, având în vedere că poporul chinez folosea deja hârtie obişnuită pentru păstrarea igienei.
Pentru europenii situaţi în zonele nordice, muşchiul era utilizat vara pentru curăţare, în timp ce în restul anului zăpada era de mare ajutor. Până în perioada colonială, în occident, lucrurile nu avansaseră prea mult în acest domeniu. Americanii au petrecut mult timp ştergându-se cu frunze de porumb, asta până când şi-au dat seama că pot folosi ziare.
Chiar dacă finul Reginei Elisabeta a inventat unul dintre primele toalete cu apă, în 1596, hârtia igienică comercială nu a circulat decât după anul 1857.
