Pe 8 iulie 1947, biroul de informaţii al bazei militare Roswell Army Air Field a emis un comunicat de presă în care a precizat că personalul din compania 509th Bomb Group a recuperat o farfurie zburătoare prăbuşită în apropiere de o fermă din Roswell, ceea ce a mărit interesul presei pentru acest subiect.
În incidentul OZN de la Roswell se presupune că s-au recuperat resturi extraterestre, inclusiv cadavre extraterestre, de la un obiect neidentificat care s-a prăbuşit în apropiere de Roswell, statul New Mexico, SUA. De la sfârşitul anilor 1970, incidentul a fost subiectul unor controverse intense şi al unor teorii ale conspiraţiei cu privire la natura reală a obiectului care s-a prăbuşit.
Armata americană a susţinut întotdeauna că în acest loc s-a prăbuşit un balon de cercetare top secret. Cu toate acestea, mulţi susţinători ai teoriei OZN-urilor spun că, de fapt, o navă extraterestră s-a prăbuşit şi câteva cadavre au fost recuperate şi că apoi militarii au început o operaţiune de muşamalizare. Incidentul s-a transformat într-un fenomen foarte cunoscut în cultura populară, ceea ce face ca numele Roswell să fie sinonim cu OZN-urile. Este, de altfel, pe primul loc într-un top al celor mai mediatizate şi controversate incidente despre un presupus OZN.
În 2008, Edgar Mitchell, unul dintre reputaţii astronauţi care au luat parte la misiunea Apollo 14, a declarat într-un interviu pentru postul de radio american Kerrang! că extratereştrii au contactat Pământul de mai multe ori, dar că NASA a ascuns acest lucru timp de 60 de ani, după cum informa la momentul respectiv thisislondon.co.uk. Edgar Mitchell a fost pilotul modulului lunar în cadrul misiunii Apollo 14, care a avut loc în 1971, şi, totodată, al şaselea om care a păşit pe Lună. Acesta a spus că extratereştrii au contactat de mai multe ori Pământul în timpul carierei sale la Agenţia spaţială americană (NASA), însă acest lucru nu a fost făcut public. Mitchell, în vârstă de 77 de ani la momentul respectiv, a declarat că surse din NASA care au avut contact cu extratereştrii i-au descris pe aceştia drept nişte fiinţe "de înălţime mică, ce păreau bizare oamenilor". El a spus că extratereştrii ar arăta aşa cum sunt cei descrişi în cultura populară, de înălţime mică, cu ochi şi cap mari. Mitchell a explicat că tehnologia umană "nu este nici pe departe atât de sofisticată" ca a lor şi că, "dacă ar fi fost ostili", oamenii "ar fi dispărut până acum".
Mitchell, împreună cu comandantul misiunii Apollo 14, Alan Shepard, deţine recordul pentru cea mai lungă ieşire pe Lună - 9 ore şi 17 minute. "Am fost destul de privilegiat încât să aflu că am fost vizitaţi şi că fenomenele OZN sunt reale", a spus Mitchell. "Am făcut parte din cercurile militare şi ale serviciilor secrete, care ştiu că, dincolo de ceea ce se cunoaşte public, am fost vizitaţi. Citind ziarele recent, îmi dau seama că s-a întâmplat chiar de mai multe ori", a adăugat acesta.
Mitchell, doctor în aeronautică şi astronautică, a mai spus, referitor la celebrul incident de la Roswell, în New Mexico, din 1947, că a fost locul prăbuşirii unei navete extraterestre reale şi că fenomene similare sunt în curs de investigare.
Armata americană a susţinut întotdeauna că în acest loc s-a prăbuşit un balon de cercetare top secret.
Oficialii NASA au reacţionat rapid în urma interviului lui Mitchell printr-un purtător de cuvânt: "NASA nu se ocupă cu depistarea OZN-urilor. NASA nu este implicată în acoperirea urmelor de viaţă extraterestră de pe această planetă sau din univers". "Doctorul Mitchell este un mare american, dar nu îi împărtăşim opiniile despre acest subiect", a adăugat purtătorul de cuvânt.
Aceasta nu este singura ipoteză despre incidentul de la Roswell. În 2011, Annie Jacobsen a publicat „Area 51”, o carte ce se bazează pe interviurile efectuate de aceasta cu cercetători şi ingineri care au lucrat în Area 51 - baza secretă de testare din deşertul Nevada. "Area 51", cartea scrisă de Annie Jacobsen, se bazează pe interviurile efectuate de aceasta cu cercetători şi ingineri care au lucrat în Area 51 - baza secretă de testare din deşertul Nevada.
Conform cărţii, se respinge ideea unei invazii extraterestre şi aduce în prim-plan teoria conform căreia Stalin a fost inspirat de adaptarea radio a nuvelei "War of the Worlds" făcută de Orson Wells, care a provocat isterie în întreaga Americă după difuzarea din 1938.
Potrivit "Area 51", complotul a început după ce Uniunea Sovietică a confiscat din Germania un avion de tip "aripă zburătoare" (Horten Ho 229). După ce a făcut experimente pe prizonierii de la Auschwitz, în urma războiului, doctorul Joseph Mengele a fugit în America de Sud. Acolo se presupune că a pus bazele unei echipe de "aviatori groteşti, de mărimea unor copii", în schimbul unui laborator oferit de sovietici în care acesta putea practica experimente în domeniul eugeniei.
Cartea precizează că avionul care s-a prăbuşit în 1947 era plin cu copii ce aveau înfăţişarea unor extratereştri, cu vârste cuprinse între 12 şi 13 ani. Stalin voia ca aceştia să aterizeze în America pentru a cauza o isterie similară cu cea produsă în 1938 de adaptarea radiofonică a cărţii lui Wells. Avionul a fost pilotat de la distanţă de un altul şi s-a prăbuşit pe teritoriul New Mexico, iar americanii au muşamalizat incidentul.
Sursa lui Jacobsen, un inginer pensionar care a lucrat la compania EG&G, societate ce se ocupa de cele mai sensibile proiecte ale guvernului american, a declarat că a fost implicat în proiectul Area 51 începând cu anul 1978.
"S-au descoperit corpuri în perimetrul în care avionul s-a prăbuşit. Acestea nu erau de origine extraterestră. Nu erau nici măcar aviatori. Erau cobai umani, neobişnuit de mici pentru nişte piloţi. Părerau a fi copii. Aveau până într-un metru jumătate înălţime" susţine Annie Jacobsen în cartea sa.
"Erau deformaţi într-un mod grotesc, fiecare dintre ei în aceeaşi manieră. Aveau un cap neobişnuit de mare, iar forma ochilor era supradimensionată", continuă aceasta.
Doi dintre ei au fost descoperiţi în comă, dar încă în viaţă. Inginerilor de la EG&G li s-a precizat că "priveliştea pe care ar putea să o vadă, ar fi una şocantă".
Documente declasificate arată că agenţii G2, serviciul de informaţii al armatei americane, i-au căutat în toată Europa pe fraţii Walter şi Reimar Horten, inginerii care au proiectat naveta care s-a prăbuşit în New Mexico. Documentele se încheie în punctul în care aceştia au fost găsiţi şi au recunoscut contactele cu autorităţile sovietice.
