Preşedintele Donald Trump pregăteşte o nouă rundă de tarife comerciale, de această dată îndreptate către un sector esenţial al economiei globale: semiconductori. Deşi invizibili pentru majoritatea oamenilor, aceşti „mici giganţi” din siliciu alimentează întreaga tehnologie modernă – de la telefoane şi laptopuri până la vehicule autonome, echipamente medicale şi reţele de comunicaţii.
Semiconductorii – cunoscuţi şi ca microcipuri sau circuite integrate – sunt creaţi din materiale precum siliciul, modificate printr-un proces chimic care le permite să funcţioneze ca nişte întrerupătoare microscopice. Acestea dau viaţă logicii binare care stă la baza tuturor sistemelor digitale. Fără ei, lumea modernă, aşa cum o ştim, nu ar putea funcţiona.
În prezent, producţia globală de cipuri este concentrată în Asia, în special în Taiwan, unde TSMC (Taiwan Semiconductor Manufacturing Company) produce peste jumătate din totalul mondial. Coreea de Sud, prin Samsung, este un alt actor major. De cealaltă parte, SUA, Europa şi China sunt puternic dependente de aceste importuri – o vulnerabilitate care a alimentat în ultimii ani un veritabil „război al cipurilor” între Washington şi Beijing.
În al doilea său mandat, Trump urmăreşte să reactiveze politica tarifelor comerciale, de această dată cu un accent pe industria de semiconductori. Potrivit declaraţiilor recente, scopul este clar: mutarea producţiei pe teritoriul american.
„Vrem să producem cipuri aici, în ţara noastră,” a spus preşedintele într-un interviu acordat la bordul Air Force One, sugerând introducerea rapidă a unor tarife noi pentru produsele fabricate în străinătate, în special în Asia.
Pentru Trump, miza este dublă: economică şi strategică. Într-o postare pe platforma Truth Social, acesta a afirmat că SUA „nu trebuie să fie ostatice altor ţări”, referindu-se direct la China. Administraţia sa pregăteşte deja o investigaţie naţională privind vulnerabilităţile lanţurilor de aprovizionare din sectorul electronic.
În ultimii ani, guvernul american a investit masiv în repatrierea producţiei de semiconductori. Prin Legea CHIPS, au fost oferite subvenţii generoase pentru companiile care construiesc fabrici pe teritoriul SUA. Un exemplu notabil este chiar TSMC, care a ridicat o uzină în Arizona, finanţată parţial cu 6,6 miliarde de dolari din fonduri federale.
Totuşi, relocalizarea producţiei nu este lipsită de provocări. Cea mai gravă rămâne lipsa personalului specializat, care întârzie operaţionalizarea uzinelor deja construite.
În contextul competiţiei dintre marile puteri pentru dominaţia tehnologică, semiconductorii devin nu doar o resursă economică, ci o veritabilă monedă de schimb geopolitică. Accesul la cipuri avansate este din ce în ce mai mult o chestiune de suveranitate.
Pentru Donald Trump, noile tarife sunt mai mult decât o măsură economică. Ele reprezintă o declaraţie de independenţă tehnologică – cu posibile efecte de domino în comerţul internaţional şi în echilibrul global al puterii.
