Acţiunile omului transformă anual în deşert 12 milioane de hectare de teren agricol, un calcul care se face de la începutul anilor 1980, ceea ce presupune că, de la acea dată, planeta a pierdut în ritm anual 1% din terenurile sale fertile, a declarat secretarul executiv al Convenţiei ONU de Luptă împotriva Deşertificării (UNCCD), Luc Gnacadja, într-un interviu publicat de EFE. Gnacadja a subliniat că degradarea pământurilor este „principala provocare de mediu a erei noastre” şi „principala ameninţare la bunăstarea globală”.
Secretarul executiv al UNCCD, aflat în vizită la Madrid, a susţinut că deşertificarea este principala cauză a faptului că peste un miliard de oameni la nivel mondial trăiesc în sărăcie, deoarece nu pot cultiva pământ şi nu au acces la apă. Acest „miliard de oameni uitaţi” locuiesc în majoritate în zonele cele mai sărace din Africa şi Asia. „Þările dezvoltate au crezut în mod tradiţional că deşertificarea este ceva ce se petrece în zone îndepărtate şi că a o combate nu le va aduce niciun beneficiu; din acest motiv, ani la rând au refuzat să dezvolte mecanisme de finanţare pentru a o opri”, a explicat Gnacadja, fost ministru al mediului în Benin. Oficialitatea ONU consideră că un astfel de mod de gândire este complet greşit: „Degradarea solului nu doar sporeşte sărăcia şi mortalitatea infantilă la nivel local, ci afectează oceanele şi bunăstarea globală”. În acest sens, Gnacadja a amintit că deşertificarea este una dintre principalele cauze ale imigraţiei masive din ţările sărace şi că „soluţia nu este ridicarea de ziduri în jurul Europei pentru ca imigranţii din Africa să nu mai poată sosi, ci oferirea de ajutor pentru soluţionarea problemelor (acestor oameni) ca să nu mai aibă motive să emigreze”.
Pentru a convinge ţările că trebuie să treacă la fapte, Gnacadja propune două formule, dintre care una presupune o discuţie „în termeni macroeconomici despre mediul înconjurător”. Drept exemplu oferă cazul Nigeriei, unde căutarea alternativelor la păşunatul masiv care distruge pământurile presupune un cost de 50-200 de dolari pe hectar, în timp ce operaţiunile de recuperare a calităţilor agricole ale acestor terenuri ar costa 1.100 de dolari pe hectar. „Costul pasivităţii este infinit mai mare decât costul acţiunii”, insistă Gnacadja. „Evidenţele m-au convins că a combate degradarea terenurilor este sinonim cu a lupta împotriva sărăciei şi a insecurităţii alimentare şi cu promovarea creşterii economice”, spune secretarul executiv al UNCCD.
