De la începutul crizei financiare, sistemul federal american de bănci centrale Federal Reserve (Fed) aruncă mereu bani noi în pieţe, în speranţa stimulării economiei. Şeful Fed Ben Bernanke a dat de înţeles că ar putea renunţa în curând la politica banilor ieftini, ceea ce a creat panică în pieţele financiare. Bernanke a revenit la mijlocul lunii trecute asupra poziţiei sale şi a amânat schimbarea de curs.
"Fed a rămas singurul adult într-o cameră plină de copii", crede Barry Eichengreen, profesor de economie la University of California în Berkeley. "Şi dacă toţi copiii cer în cor mai multe dulciuri, pentru că pe moment zahărul este singurul lor aliment, atunci Fed nu le va putea spune copiilor că bomboanele s-au terminat."
Fără bomboane pentru copii
Politica monetară neclară are urmări neplăcute pentru ţările emergente şi cele în curs de dezvoltare. "În urmă cu câţiva ani a trebuit să luăm măsuri dure pentru a nu fi inundaţi de masele de bani care ameninţau să ajungă în Turcia", spune ministrul turc de finanţe Mehmet Simsek. "Astăzi, dimpotrivă, suntem în pericol să nu mai dispunem de capital suficient." Motivul: investitorii se tem de sfârşitul banilor ieftini şi au început să-şi retragă fondurile din Turcia, Brazilia şi alte ţări emergente. "Þările emergente şi în curs de dezvoltare au dreptate când cer socoteală Fed şi când le amintesc americanilor că trebuie să ţină cont şi de interesele celorlalţi", spune Yu Yongding, economist la Academia Chineză de Ştiinţe Sociale şi fost consilier al băncii de stat de la Beijing.
Revolta finanţatorilor
Din partea responsabililor americani însă, nu pare că plângerile sunt ascultate. Þările emergente au însă la îndemână un mijloc puternic de presiune. "Noi suntem cei care împrumutăm azi bani statelor industrializate", avertizează Andrew Sheng de la Fung Global, un institut de cercetare economică din Hong Kong. "Trebuie să decidem ce vom face în continuare." Adică? Bani mai puţini pentru datoriile de stat ale occidentului sau controlul fluxurilor de capital? "Acesta ar fi începutul sfârşitului globalizării", susţine Sheng. "Căci dacă globalizarea înseamnă că doar câţiva se bucură de câştiguri globale în timp ce restul suferă pe plan local, atunci aceştia din urmă se vor opune."
Următoarea bulă
Sheng acuză Fed că nu îşi clarifică intenţiile de politică monetară, importante atât pentru pieţele financiare cât şi pentru alte state. Şi William Rhodes, până în 2010 vicepreşedinte al Citigroup şi azi consilier al băncii atrage atenţia cu privire la pericolele generate de o eventuală schimbare de direcţie a Fed. "Dacă politica banilor ieftini nu este finalizată corespunzător, atunci ne vom confrunta cu o situaţie mai grea decât criza actuală."
Şi prăbuşirea acţiunilor companiilor de Internet de la începutul anilor 2000 a fost combătută tot cu bani ieftini, aminteşte Rhodes. Rezultatul - o nouă bulă, de data aceasta în sectorul imobiliar, care a generat o criză financiară mondială.
Jucând cărţi pe Titanic
În orice caz, următoarea perioadă nu va aduce o clarificare a politicii monetare a Fed, ba dimpotrivă. Dacă Congresul de la Washington nu va ajunge curând la un acord, SUA intră din 17 octombrie în incapacitate de plată. În acea zi, ţara ar atinge pragul maxim de îndatorare. Pentru ca acesta să fie majorat, e nevoie de votul republicanilor, cei care au provocat deja aşa-numitul "government shutdown", închiderea serviciilor guvernamentale, din cauza lipsei finanţării. "Pe 17 octombrie lumea s-ar putea părbuşi iar noi stăm aici şi jucăm cărţi pe Titanic", a declarat Jacob Frenkel, preşedinte al JPMorgan Europa şi fost guvernator general al Israelului. "Va fi nevoit atunci Macho-Superman Bernanke să vină din nou să dea asigurări că nu va permite un astfel de deznodământ?"
Dacă Fed va continua să injecteze bani în pieţe, pentru a evita criza, avem atunci o reţetă pentru următoarea mare bulă, consideră Frenkel. Mai mult, cuvântul criză nici nu s-ar mai potrivi pentru a descrie actuala stare de lucruri. "Când ceva se tot întâmplă nu mai este criză, ci normalitate."
