Cercetătorii de la Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică (NOAA) şi de la Universitatea din Colorado au măsurat, cu ajutorul unor echipamente la sol şi al unei aeronave, concentraţiile diferiţilor poluanţi în atmosferă, în apropierea puţurilor din câmpurile de petrol şi gaze din bazinul Uintah (Utah), scrie revista britanică Nature. Apoi au calculat, pe baza unor modele atmosferice şi a datelor privind reziduurile industriale, cantitatea de emanaţii de la aceste puţuri.
Conform rezultatelor preliminare, prezentate în decembrie 2012 la conferinţa anuală a Uniunii Geofizice Americane (AGU) de la San Francisco, din puţurile de gaz de şist scapă 9% metan (CH4), una din principalele componente ale gazelor naturale, pe toata durata de exploatare. Această cifră este mult superioară valorii declarate de către Agenţia Americană de Mediu (EPA), ce vorbea de 2,4% pentru 2009. "Ne aşteptam să obţinem niveluri ridicate de metan, dar nu de asemenea magnitudine", a recunoscut Colm Sweeney, care a coordonat partea aeriană a studiului. De vină ar fi fluidele folosite pentru fracturarea rocii, care duc cu ele, atunci când sunt pompate către suprafaţă, bule de gaz natural, care se împrăştie în atmosferă. În plus, ridicarea gazului la gura de deschidere a puţului se materializează, pentru o vreme, în scurgeri suplimentare de metan. În fine, gazoducturile nu sunt complet etanşe.
Impact climatic mai mare decât al cărbunelui
Asta infirmă unul dintre principalele argumente în favoarea gazului de şist, şi anume impactul său climatic mai mic decât al cărbunelui: arderea sa în centralele electrice generează aproape de două ori mai puţine emanaţii de bioxid de carbon (CO2), principala cauză a încălzirii globale. Eliberând în atmosferă metan, care are un coeficient de încălzire de 25 de ori mai mare decât al oxizilor de carbon, producţia de gaz de şist prin fracturare hidraulică ar putea avea un efect de seră superior celui al carbonului.
Într-un articol publicat în aprilie 2012 în Analele Academiei Americane de Ştiinţe (PNAS), oamenii de ştiinţă de la Universitatea Princeton şi de la Fondul de Apărare a Mediului (EDF) din Boston arătau că înlocuirea cărbunelui cu gazul de şist este profitabilă până la un nivel al emanaţiilor de 3,2%. Peste acest nivel, amprenta sistemului energetic se agravează.
Contradicţii între oamenii de ştiinţă
Rămâne de văzut dacă rezultatele obţinute de NOAA şi Universitatea Colorado sunt reprezentative pentru toată producţia de gaz de şist din Statele Unite. "Aceste date constituie o mică constatare într-un puzzle mult mai mare, pe care comunitatea ştiinţifică este pe punct să-l completeze", aprecia Steven Harnbourgh, şeful echipei ştiinţifice de la EDF.
În februarie 2012, un studiu al cercetătoarei Gabrielle Pétron, de la NOAA, publicat în Journal of Geophysical Research, referitor la puţurile din regiunea Denver-Julesburg, în nord-estul statului Colorado, sugera că între 2% şi 8% din gazele de şist extrase sunt eliberate în atmosferă, valoarea probabilă fiind de 4%, adică de două ori mai mare decât susţine industria extractivă. Cu un an mai devreme, în martie 2011, biogeochimistul Robert Howarth, cercetător la Universitatea Cornell (New York), estima în revista Climatic Change că între 3,6% şi 7,9% din gazele de şist produse în Statele Unite sunt eliberate în atmosferă.
Aceste studii au fost însă criticate. Într-un comentariu publicat în Climatic Change, Lawrence Cathles, profesor la Cornell şi fost cercetător pentru compania petrolieră americană Chevron, susţinea că toate calculele lui Robert Howarth erau greşite şi se bazau pe ipoteze prea pesimiste. În mod similar, Michael Levi, analist în probleme de energie la Consiliul pentru Relaţii Externe din New York, punea la îndoială compoziţia gazelor naturale emanate, luată ca ipoteză de lucru de echipa condusă de Gabrielle Pétron.
Anul acesta urmează sa fie publicate şi alte studii. NOAA, Universitatea statului Texas şi EDF fac o evaluare globală, împreună cu parteneri industriali, a emisiilor de metan pe tot parcursul ciclului gazelor – forare, transport şi tratare – pe întreg teritoriul american. Aşadar, dezbaterile ştiinţifice sunt departe de a se fi încheiat.
