Fãrã îndoialã cã, atunci când ne plimbãm pe strãzile Galaþiului, privim cu plãcere în jur ºi admirãm ornamentele ºi luminiþele. Nu îmi amintesc ca oraºul nostru sã fi arãtat vreodatã atât de împodobit ºi de cuprins de magia Crãciunului. Întâi admirãm, ne bucurãm ºi apoi ne întrebãm cât au costat. Toatã lumea s-a gândit cã a fost spartã vistieria oraºului ºi cã sunt aruncaþi banii pe luminiþe ºi pe concerte. Ei bine, tocmai primarul a oferit lãmuririle, subliniind faptul cã bugetul pe anul acesta a fost acelaºi ca ºi anul trecut. Nimic mai mult, nimic mai puþin. Doar cã a fost drãmuit cum trebuie, pentru a acoperi toate segmentele din municipiu. E drept, aºa cum mulþi au recunoscut, oraºul parcã e mai curat, mai asfaltat, are mai multe bãnci ºi refugiile din staþiile de autobuz au început sã aparã. Atunci când mã plimb prin oraº, vãd totul prin ochii unui gãlãþean obiºnuit ºi, cu toatã sinceritatea, nici nu îmi pasã cât a costat toatã distracþia asta. Banii sunt folosiþi pentru noi, pentru a ne bucura de un oraº luminat ºi vesel. Au fost mulþi care au acuzat municipalitatea cã aruncã banii pe geam pe ornamente, dar reþelele de socializare sunt pline cu fotografii artistice realizate în oraº, punând în valoare instalaþiile de lumini. Oamenii acuzã, dar tot ei se bucurã ºi ochilor le place ceea ce vede. Nu vreau sã laud autoritãþile ºi nici sã spun cã fac o treabã bunã pe toate planurile pentru cã, slavã Domnului, mai avem suficiente minusuri ºi probleme care trebuie rezolvate. Nu sunt decât un gãlãþean obiºnuit care abia aºteaptã sã se însereze pentru a ieºi la plimbare pentru a se bucura de un oraº vesel. Ce-i drept, unele ornamente de Crãciun ne cam dau fiori, pentru cã sunt aºezate în aºa fel încât avem senzaþia cã vor pica peste noi. Deci nici aici nu e totul chiar ca la carte.
Iubesc Crãciunul ºi, încã de la sfârºitul lunii noiembrie, mã cuprinde nerãbdarea ºi îmi doresc sã aud cât mai repede colindele, sã vãd multe afiºe cu Moºul ºi sã admir în vitrine brazi care mai de care mai împodobiþi. În consecinþã, mã bucurã mult faptul cã ºi oraºul în care trãiesc simte cã e Crãciunul. În anii trecuþi, tot ceea ce vedeam prin oraº erau doar niºte "perdele" de luminiþe aruncate în silã. ªi un cimitir, cu siguranþã, era mai luminat ºi mai frumos. ªi nici strãzi asfaltate nu aveam. Unde erau vârâþi banii?
