Mă uit câteodată la unii dintre noi cum afirmă cu tărie tot soiul de tâmpenii, fără să treacă măcar o secundă prin filtrul gândirii ceea ce urmează să le iasă pe gură. Ultima aiureală este ca tinerii talentaţi să plece din ţară, acum cât mai pot, dom'le, că dacă rămân, nu o să aibă nici apă rece să se spele pe faţă dimineaţa. Asta deşi mulţi tineri vor să îşi construiască un viitor aici şi sunt conştienţi, mult mai mult decât alţii care pretind că sunt, de dificultăţile pe care le vor avea de înfruntat pentru a-şi vedea puse în practică visele. Dacă tu ţi-ai scufundat corăbiile şi nu vezi decât negru în faţa ochilor, asta nu înseamnă că toţi trebuie să facă acelaşi lucru. Mă uit cu milă la englezi, care strâng acum semnături ca să organizeze un alt referendum pentru a rămâne în Uniunea Europeană. Asta după ce s-au entuziasmat prosteşte la auzirea rezultatelor, ca să descopere câteva ore mai târziu ce înseamnă, de fapt, să rămână singuri, în bătaia vântului. Problema emigranţilor s-a dovedit o mare bulă de săpun, un pretext de doi lei alimentat de aşa zişi politicieni, care s-au folosit de acest curent pentru a aduce Marea Britanie în pragul dezastrului. Asta în condiţiile în care Regatul Unit este cea mai mare putere colonială care a existat pe pământ, iar unul dintre punctele sale de forţă au fost şi vor fi emigranţii. Să nu înţelegi un adevăr elementar ca ăsta e trist şi costisitor, după cum se vede. La noi, la români, a ignora astfel de adevăruri elementare este la ordinea zilei. Ne plângem de dimineaţă până seara că ne pleacă tinerii din ţară, iar când unii dintre ei decid să rămână şi să se sacrifice pentru visurile lor, le sar toţi idioţii în cap. Şochează cei care cred că ştiu ce spun, deşi totul e doar teorie, fără un bob de verificare practică. Pe astfel de idei fanteziste ne-am scufundat în ultimii 25 de ani, pentru că la noi problema nu este ţara, ci oamenii care o locuiesc. Ar fi cazul să renunţăm la răzbunare, o altă caracteristică atât de dragă nouă, românilor, pentru că pe o astfel de mentalitate nu se poate construi nimic. Fostul primar al Galaţiului, Marius Stan, este un exemplu elocvent. Poate multora nu le place Marius Stan şi ce a făcut sau nu pentru Galaţi, dar aici vorbim de cu totul altceva. Invalidarea mandatelor sale de consilier local şi judeţean nu este nu numai ilegală, dar şi imorală, pentru că înseamnă o bătaie de joc la adresa gălăţenilor care i-au acordat votul. Aşa s-a întâmplat şi cu Eugen Chebac acum patru ani, iar băieţii ăştia nu au învăţat nimic.
Marea noastră problemă este cu cei care chiar ştiu despre ce este vorba în propoziţie, dar preferă să stea pe margine. Sunt momente când te simţi scârbit, dezgustat de ce ţi se înfăţişează în faţa ochilor sau ce auzi, dar nu poţi rămâne în starea asta. Cei care ştiu ce trebuie făcut e musai să facă un pas în faţă, pentru că altfel vom ajunge la sapă de lemn pe mâna celor care doar cred că ştiu ce e de făcut.
