De ani de zile asistăm la declinul sistemului de pensii, iar singura întrebare care merită pusă este când se va produce prăbuşirea totală a acestuia. Nu de alta, dar cred că părinţii şi bunicii noştri merită să ştie când vor ajunge muritori de foame. Principalele cauze le cunoaştem cu toţii. Este vorba de îmbătrânirea populaţiei, munca la negru şi migraţia forţei de muncă în alte state europene. Incapacitatea statului de a rezolva problema este dublată de indiferenţa populaţiei active în a acţiona pentru a se proteja odată cu atingerea vârstei de pensionare. Este vorba de pensiile private, dar şi aici ne aflăm într-o zonă gri, pentru că multe companii care promit un venit de compensare odată cu ieşirea la pensie nu fac altceva decât să folosească banii mai mult în interesul propriu decât în cel al clientului. Guvernele care s-au perindat la conducerea ţării în ultimul sfert de secol au fost incapabile să vină cu o politică viabilă de susţinere a natalităţii, care să menţină echilibrul între numărul de angajaţi şi cel de pensionari susţinuţi de aceştia. Politicienii nu au reuşit să combată eficient nici măcar munca la negru, iar criza economică nu a făcut altceva decât să le ofere o scuză convenabilă multor firme pentru a nu plăti asigurările sociale şi de sănătate la stat. Compatrioţii noştri care muncesc peste hotare reprezintă una dintre cele mai sigure surse de finanţare, în condiţiile în care trimit miliarde de euro în fiecare an în ţară. Poate că banii nu ajung unde ar vrea guvernanţii să ajungă, dar nu cred că cineva se poate plânge de acest lucru. Partea proastă este că mulţi nu se vor mai întoarce vreodată în România şi, sincer, nimeni nu îi poate condamna, iar cei care o vor face, se vor gândi de două ori înainte de a-şi investi banii atât de greu câştigaţi într-o afacere pe care statul va încerca în primul rând să o jecmănească, în loc să o stimuleze, aşa cum orice ţară occidentală face în momentul de faţă. Stimularea este cuvântul cheie, pe care guvernanţii, indiferent de culoarea politică pe care ar avea-o, trebuie să îl includă obligatoriu în orice proiect naţional. Nu poţi vorbi de creşterea natalităţii, atât timp cât potenţialele mămici se gândesc la perspectiva deloc plăcută de a nu avea bani să îşi crească micuţul în perioada concediului postnatal. Nu poţi discuta la modul serios despre deschiderea unei afaceri, când statul te umple de taxe şi dări imediat ce ţi-ai înregistrat firma, indiferent dacă ai sau nu activitate. E suficient ca băieţii din Parlament, cei care nu au ajuns încă pe la DNA, să tragă cu ochiul la ţările vecine şi să înveţe ce înseamnă stimularea întreprinzătorilor. Statul mai are la dispoziţie maxim 10-15 ani înainte de colapsul total al sistemului de pensii, poate chiar mai puţin timp, iar guvernanţii trebuie să abandoneze total ideea finanţării acestui sector din banii destinaţi pentru cercetare, dezvoltare şi investiţii. Pe de altă parte, firmele care aruncă pe piaţă diverse oferte de pensii private ar trebui să termine cu joaca pe banii clienţilor, pentru că nu va mai dura mult până când aceştia vor realiza că este mai sigur şi mai profitabil să îşi depună economiile la bancă.
