Eroii nu mor niciodată! Spunem asta de fiecare dată când salvatorii sunt luaţi de moarte, moarte care îi seceră chiar din cerul în care urcă doar ca să salveze. Şi cred că aşa este, dar e o palidă recompensă pentru familiile lor. Pentru copiii care afla că „mama nu mai vine acasă”, pentru mamele, taţii, soţii sau iubiţii care află că de acum înainte cei dragi nu mai deschid uşa casei... Au urcat la cer ca să salveze vieţi dar că la ei nu a mai ajuns nimeni să îi salveze. Ne mor salvatorii într-un ritm alarmant, care ar trebui nu doar să ne îngrijoreze, ci să ne revolte. Şi nu doar pe noi, ci şi pe cei care pot schimba lucrurile. Pentru că, după tragedia de la Mamaia, din ce în ce mai multe voci spun că aşa nu se mai poate, că protocoalele actuale de salvare trebuie schimbate, că nu poţi să spui mereu că s-a intervenit ca la carte când nu salvezi ci doar recuperezi morţi.
Un elicopter SMURD a căzut şi a secerat vieţile salvatorilor. Un elicopter care intervenea în misiuni de salvare. Asta după ce acum câteva săptămâni alt elicopter medical al armatei a secerat alte vieţi. Asta după ce acum aprope un an avion cu personal medical a căzut în munţi. Acum au mai murit alţi patru salvatori. Cei pe care toţi ne bazăm cel mai mult. Au murit patru oameni, un doctor care era şi mamă, o asistentă care urma să fie mamă, copilotul şi pilotul, care au lăsat în urmă alte suflete dărâmate de durere. Şi nu au murit pentru că natura nu le-a lăsat salvatorilor altă modalitatea de intervenţie.
În momentul în care scriu aceste rânduri, flotila de salvare a SMURD şi elicopterele Puma ale armatei sunt consemnate la sol. Ei nu mai au cum, cel puţin o vreme, să aducă salvarea şi speranţa din cer. Pe nămeţi cât casa, în inundaţii cumplite şi în toate nenorocirile care s-au abătut asupra ţării, cei la care nici ambulanţa nici armata nu puteau ajunge aveau speranţa la elicopterele SMURD. Ei erau baza! Cum să moară la câteva sute de metri de ţărm şi nu într-o zonă izolată oameni care au salvat sute de vieţi? Este ceva de neconceput! Dacă toţi şi-au făcut datoria, dacă s-a respectat protocolul, înseamnă că acest protocol, care fură vieţi, trebuie schimbat. Ritmul în care mor oamenii antrenaţi să salveze vieţi ar trebui să tragă atâtea semnale de alarmă încât totul, toate procedurile, să fie schimbate de la 0. Eroii nu mor niciodată! Dar de ce trebuie să avem atâţia eroi morţi!?
