Duminică, în urma referendumului din Grecia, 61% dintre greci, sătui de austeritate, au votat „NU” propunerilor creditorilor din Uniunea Europeană. Unii spun că au făcut bine, alţii spun că acest vot îi va duce inevitabil la ieşirea din UE, la renunţarea la moneda euro şi revenirea la moneda naţională, drahma. Poate că asta şi vor majoritatea grecilor, uneori cei din Uniunea Europeană prea îşi bagă nasul în treburile unor state. Până acum 19 din cele 28 state membre ale UE au adoptat moneda euro, Danemarca şi Anglia apelând la „clauza de exceptare” de la adoptarea monedei unice iar restul urmând să o adopte odată ce vor îndeplini criteriile de convergenţă stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Stau şi mă întreb şi eu, ca un nespecialist într-ale finanţelor, oare noi vom face ceea ce trebuie dacă din 2019 vom adopta moneda unică? Mai ales că tratatul ăla a stabilit drept criterii o inflaţie şi dobânzi apropiate de cele ale ţărilor din zona euro, stabilitate a cursului de schimb, deficit şi datorie publică scăzute, ca să nu mai vorbim că se ia în calcul şi nivelul PIB pe cap de locuitor şi multe alte chestii cu care noi stăm dacă nu foarte prost, în nici un caz la nivel european. Mă gândesc iarăşi la faptul că trecerea la moneda unică va crea un adevărat haos, chestia cu trecerea de la leul vechi la leul nou a dovedit că românul se obişnuieşte destul de greu cu schimbările atunci când e vorba de bani, dovadă fiind că şi acum mai toţi socotim în RON dar şi în lei vechi. Ca să nu mai vorbim că vor trebui modificate soft-urile de la toate casele de marcat, calculate toate preţurile în euroi şi eurocenţi - alţi bani, altă distracţie. Poate că va ieşi totuşi ceva bun din afacerea asta, atunci când salariile şi pensiile vor fi transformate în euro, poate că responsabilii UE vor realiza care este diferenţa de trai dintre noi şi restul Europei. Pentru că dacă ar fi să judece drept, ar trebui să alinieze şi salariile românilor la nivelul celor din restul Europei, pentru că preţurile oricum vor creşte la trecerea de la leu la euro pentru că altfel un vânzător de la o tarabă cu legume şi fructe nu va mai putea să-i vândă bătrânicii care vrea doar o ceapă şi un morcov întrucât nu se va încadra într-un eurocent. Deocamdată, trebuie să deschidem bine ochii, să vedem ce se întâmplă cu grecii şi să luăm poate exemplu de la ei. Iar conducătorii noştri ar trebui să se gândească de două ori atunci când apelează la credite de la UE. Nici grecii nu cred că ajungeau în situaţia asta dacă ar fi avut o industrie şi o agricultură dezvoltate, cei mai mulţi bani venind din turism. Nici noi nu ne mai putem mândri nici cu industria, nici cu agricultura, iar turismul abia se mişcă, aşa că vom vedea ce va urma.
