Niciodată nu mi-a plăcut campania electorală. La alegerile trecute chiar m-am bucurat că s-a scurtat campania şi am avut parte de doar 30 de zile de minciuni, făţărnicie, bătăi şi înjurături. Anul acesta campania e deja în toi la acest moment, deşi mai e un pic până la intrarea oficială în lupta pentru votul din 10 iunie. S-a furat startul. Dar mai miră pe cineva acest lucru? Avem câţiva candidaţi - puţini, ce-i drept - care sunt în campanie de la alegerile trecute. Ne-au bombardat, efectiv, cu mail-uri şi emisiuni TV în ultimii ani şi constat că sondajele momentului îi situează tot la coada clasamentului. În aceste condiţii, cei care efectiv contează la viitorul scrutin chiar cred că îngraşă porcul în cele câteva săptămâni de campanie ilegală sau în cele 30 de zile de campanie oficială?
Eu cred că gălăţeanul ar trebui să chibzuiască serios pe cine va vota. Nu trebuie să piardă nopţi studiind ofertele candidaţilor, pentru că oricum acolo sunt doar promisiuni şi nici măcar jumătate dintre ele nu vor fi onorate. Eu nu cred în promisiuni. Prefer să nu am niciun fel de aşteptări şi să mă bucur de fiecare lucru bine făcut ca de o surpriză. Cum spuneam, ofertele de campanie mă lasă rece. Pot, însă, să analizez omul, să-mi scurm în memorie să văd ce ştiu despre el, ce a realizat (nu doar pentru el!), ce a zis în anumite momente cheie, cum s-a comportat în situaţii dificile, cu cine s-a aliat când a fost vorba de muncit sau, după caz, de chiulit... Cel mai fidel sfătuitor în caz de alegeri nu e colegul de serviciu, vecinul de cartier sau răspândacul de campanie, ci chiar memoria personală. Chiar dacă nu ai stat cu ochii ţintuiţi pe televizor şi n-ai citit nici măcar un ziar, nu se poate să nu ştii câte ceva despre candidaţii mai importanţi, iar dacă, prin absurd, nu ştii nimic... atunci de ce i-ai vota? Pentru că ţii cu partidul din care provin? Mare greşeală! Poate ar fi cazul să ne convingem, o dată pentru totdeauna, că partidele sunt formate din oameni şi contează mult despre ce fel de oameni e vorba. La alegerile locale, în special, oamenii contează enorm.
Titram ieri în ziar că au început mizeriile de campanie. Ei bine, asta nu-mi place mie: bălăcăreala, minciuna, bătaia... îmi dau un sentiment de... e greu să găsesc un cuvânt atotcuprinzător, dar e ceva de genul „sălbăticie”, „incultură”... Mă încearcă un sentiment de frustrare, pentru că practic o meserie care ar trebui să educe şi constat că vârstnicilor nu le mai pasă, tinerii sunt absolut indiferenţi iar cei în floarea vârstei sunt loviţi de sindromul „şi mie ce-mi iese la treaba asta?”. Frustrant, nu?
În fine... fiecare face ce crede de cuviinţă pentru a-şi stabili opţiunea. E destul de greu, pentru că pe primele poziţii, atât la preşedinţia Consiliului Judeţului cât şi la Primăria Galaţi, sunt oameni bine cunoscuţi, care vin cu un bagaj, cu un istoric mai bine zis, care îi avantajează sau îi dezavantajează, după caz. Contează însă şi ce vor face în campanie, iar unii au furat startul. Acestora deja le dau o bilă neagră. Ce se întâmplă, domnilor, sunteţi nesiguri pe dumneavoastră? Începeţi cu un furt mic? Big, big mistake! Deja vă înjură lumea pe la colţuri.
