Cu ani în urmă am avut probleme serioase de sănătate şi m-am internat la Spitalul Judeţean din Galaţi cu speranţa că mă voi repune rapid pe picioare. M-au supus la tot soiul de analize, iar una au făcut-o atât de bine, că am dat în peritonită chiar acolo, în spital. A fost nevoie de operaţie ca să supravieţuiesc şi vă imaginaţi ce sentimente m-au încercat în drum spre blocul operator. Banii i-am dat după. Cred că nici ei nu îşi imaginaseră că mă pot aduce pe masa de operaţie atât de repede. Nu cred că a durat un an sau doi şi m-am trezit că am nevoie de o nouă operaţie, ca să corecteze ce făcuseră primii medici care mă operaseră. De data asta mi-am învăţat lecţia, pe principiul că cel mai bun medic este trenul spre Bucureşti. M-am operat la Fundeni şi de atunci nu am mai avut nicio o problemă majoră. Colegii mei şi-au dat efectiv sângele pentru mine la acel moment, lucru pe care nu îl voi uita niciodată. Pot să îi mulţumesc Celui de Sus că nu am rămas cu sechele, dar cine îmi mai dă înapoi lunile pierdute pe patul de spital? Cu mine în salon la Galaţi era un tip, electrician de profesie, care simţea o jenă aşa... trecătoare. S-a dovedit a fi cancer. Consoarta omului a rămas mută la aflarea veştii şi a vrut ca şederea lui în spital să nu se transforme într-un coşmar. Aşa că a plătit... Reacţia a fost imediată. Au venit două asistente şi i-au pus un tub nazal, de care nu avea nevoie, dar trebuia cumva să se justifice banii... Omul şi-a vomitat şi maţele, fără să ştie de ce a beneficiat de tratamentul ăla preferenţial. În câteva luni s-a dus în lumea celor drepţi.
Am un prieten, care a fost operat relativ recent tot la Judeţean. Imediat după operaţie s-a trezit cu nişte dureri atroce, ce ar fi dărâmat din picioare şi un bivol. De atunci trăieşte cu ele şi, deşi şi-a făcut nu ştiu câte analize, tot la Judeţean, nimic nu a ieşit în neregulă. Totul e bine, dar de la operaţie cred că a slăbit vreo 15 kilograme. Şi el a plătit, şi nu puţin, ca să se simtă mai rău decât înainte de operaţie. Dacă în Justiţie mai greşeşte un judecător sau este corupt, poţi spera să ţi se facă dreptate la următoarea instanţă. În spital o eroare medicală este suficientă pentru a curma o viaţă. Rudelor nu le rămâne decât să îşi strige durerea în presă, pentru că rar vezi un medic găsit vinovat de malpraxis. Şi asta e tot.
Din ce am spus până acum s-ar înţelege că Judeţeanul e plin de incompetenţi, care te nenorocesc pe viaţă, în cel mai bun caz, sau te omoară cu zile, nu înainte să te jecmănească bine. Lucrurile nu stau chiar aşa, iar eu cunosc personal profesionişti în adevăratul sens al cuvântului, care au salvat de-a lungul carierei mii de vieţi, printre care se numără şi subsemnatul. Există însă o cantitate apreciabilă de nepricepuţi strecuraţi acolo pe pile sau alte subterfugii, care nu au absolut nicio legătură cu profesia de medic. Ei trebuie să dispară şi să o facă cât mai repede, iar pe primul loc ar trebui să fie cei care condiţionează actul medical de plicul cu bani.
