Unii dintre cei mai nefericiţi oameni pe care i-am întâlnit până acum sunt cei cu bani sau să spunem cu o anumită situaţie materială. Este paradoxal, dar asta este realitatea. Motivele sunt multe, dar în top sunt incapacitatea de a avea acelaşi succes pe plan personal şi teama continuă că cei cu care interacţionează urmăresc, de fapt, doar banii lor. Echilibrul este soluţia, adică să reuşeşti să îţi întemeiezi o familie, dar în acelaşi timp să obţii şi bunăstarea pe care ţi-o doreşti. Din păcate, mulţi dintre noi nu reuşesc să îmbine cele două lucruri, oricât de mult şi-ar dori, iar statul îşi dă larg concursul la această stare de fapt. Numeroşi români şi-au întemeiat o familie, pentru a constata apoi că nu au resurse financiare să o susţină, astfel că au fost nevoiţi să plece peste hotare, în încercarea de a obţine venituri mai mari. Au reuşit acest lucru, dar copiii au rămas fără părinţi şi de multe ori familiile s-au destrămat, în condiţiile în care soţii nu s-au mai văzut cu anii. Unii dintre noi şi-au deschis o mică afacere, în încercarea de a deveni independenţi financiar, dar totul s-a dovedit doar o iluzie, nu pentru că ideea de business s-ar fi dovedit neviabilă, ci pentru că statul şi-a băgat mâinile până la coate în profitul oamenilor, de nu au mai rămas în final cu nimic. Desigur, dacă te încăpăţânezi să crezi în şansa ta, vei reuşi până la urmă, dar cu ce preţ? Funcţionarii statului au dezvoltat o adevărată cultură a corupţiei şi nu poţi rămâne impasibil când vezi că vecinul nu este vizat de inspectori pentru că a cotizat, iar tu eşti luat la ţintă mai ceva ca la poligon, doar pentru că nu vrei să dai şpagă. Sunt lucruri de care presa scrie de ani de zile, dar, ca de obicei, vorbim cu pereţii. Când constaţi că membrii Parlamentului sunt în bună parte foşti funcţionari corupţi, care ar trebui să dea legi pentru bunăstarea celor mulţi, dar care, în realitate, nu se gândesc decât la grupul de interese care i-a promovat acolo, nu poţi să nu te întrebi dacă nu e mai bine să îţi încerci şansele în altă parte. Nu vrei să faci asta, dar băieţii ăştia deştepţi te obligă.
În momentul de faţă nu văd nicio soluţie pentru a ieşi din cercul vicios în care ne aflăm de ani de zile. Partidele aruncă în faţă doar personaje corupte sau coruptibile, iar justiţia, mai nou, îi trimite după gratii, în măsura în care reuşeşte să îi prindă cu ocaua mică. Tratăm, ca de obicei, efectul şi nu cauza. Cum poţi reforma partidele, când liderii lor sunt cei care arată cea mai mare rezistenţă la schimbare? Am adus discuţia în zona politicului pentru că, ne place sau nu, de aici pleacă cam bună parte din problemele cu care ne confruntăm zi de zi. Cred că trebuie să mergem la urne, dar, din păcate, vom vota doar ca să evităm colapsul total şi nu şansa unei vieţi mai bune. Sistemul are nevoie de un restart de multă vreme şi sper ca acesta să nu vină ca în Grecia, cu politicieni linşaţi pe străzi de populaţie.
