De zeci de ani de când bat cu maşina drumurile patriei nu pot spune că a durat mai mult de câteva luni până când o şosea proaspăt construită sau reabilitată s-a umplut de gropi şi denivelări. Despre Galaţi ce să mai spunem... De pildă, autorităţile locale s-au apucat să reasfalteze porţiunea de şosea de la Patinoar spre cartierul Micro 39 A, lucru lăudabil de altfel, însă calitatea lucrării lasă, ca de obicei, de dorit. Trecând peste faptul că s-a asfaltat pe bucăţi, porţiunile cu pricina nu sunt uniforme nici ca înălţime, nici ca structură. Eu unul mă bucur că s-a făcut şi atât, dat fiind că locuiesc prin preajmă, dar reabilitarea cu pricina pare mai degrabă o spoială înainte de alegerile locale de anul viitor. Nu ştiu când vom avea şi noi nişte autorităţi care să se preocupe realmente şi de binele public, nu doar de îngrăşarea porcului în Ajun. Când vine vorba de şosele naţionale şi autostrăzi, stăm şi mai prost. Trecând peste faptul că au fost realizate extrem de încet şi extrem de prost, orice comparaţie cu ţările vecine pe acest subiect fiind absolut inutilă, faza cea mai tare este că sunt personaje, care au reuşit să influenţeze traseul autostrăzilor, în condiţiile în care aveau case în zona pe unde ar fi urmat să treacă şoseaua. Ştiţi cum se spune: prost este cel care dă, nu cel care cere. Adică, cât de tâmpit poţi să fii, încât să deviezi o autostradă construită din bani publici cu câţiva kilometri, ca să îşi păstreze priveliştea nu ştiu ce papagal. Bugetul de stat a fost ţepuit sistematic în ultimii ani, dar găurile create nici măcar nu se apropie de sifonările date sub acoperirea construcţiei sau reabilitării de şosele şi autostrăzi. Vrând, nevrând, suntem obligaţi să plătim rovigneta ori de câte ori ieşim din localitate, iar banii, care nu sunt deloc puţini, se duc în buzunarele unor firme din afară, ce au prins gustul prostirii românului. Gâlceava inutilă dintre partide a făcut ca orice proiect de autostradă să fie abandonat şi refăcut de cel puţin câteva ori, v-aţi prins, pe bani publici. DNA-ul cred că ar trebui se se sesizeze, dacă nu a făcut-o deja, în legătură cu studiile de fezabilitate, de zeci de milioane de euro fiecare, efectuate de firme, ce ulterior au dat convenabil faliment, şi care mai tare au complicat încercările autorităţilor din Transporturi de a afla răspunsul la întrebări, ce ţin de oportunitatea construcţiei unui tronson de autostradă într-o anumită zonă şi de siguranţa circulaţiei. Atât timp cât în rândul clasei politice, pulbere, aşa cum se prezintă ea în prezent, nu se va crea o coeziune măcar pe anumite obiective strategice de interes naţional, cum este Educaţia, Sănătatea, Mediul şi Transporturile, nu putem decât să fim spectatori la această reprezentaţie jenantă pe banii noştri. Nimeni nu se naşte învăţat, dar când toţi realizăm că suntem furaţi pe faţă şi tot nu reacţionăm, se cheamă că suntem fraieri cu acte în regulă.
