Am trăit să o văd şi pe asta. Oamenii vor dreptate, în special în procesele penale, şi mai puţin daune morale sau materiale. E vorba de pedepse mai mari pentru infractori, pe măsura faptelor. Este mult adevăr aici, pentru că, din păcate, sunt mulţi judecători care îşi fac milă de infractori în general şi de ucigaşi în special, deşi chiar nu este cazul. Am scris de m-am plictisit de tot soiul de infractori mărunţi, care şi-au luat pedepse ca pentru omor, iar alţii au omorât familii cu maşina şi au fugit de la locul accidentului, dar au primit pedepse cu suspendare. Treptat, aproape insesizabil, lucrurile se schimbă în ţărişoara asta şi important e că se schimbă în bine. Oamenii s-au săturat să fie minţiţi şi chiar dacă nu se implică aşa cum ar trebui în viaţa cetăţii, e un semnal că lucrurile sunt pe făgaşul cel bun. În momentul de faţă avem două mari probleme, care probabil se vor rezolva tot gradual, pentru că altfel nu merge la noi. Prima este imbecilitatea unei părţi a electoratului, care votează că oile la fiecare ciclu electoral, indiferent că cei pe care pun ştampila sunt urmăriţi sau nu penal, ori sunt deja condamnaţi. Nu este o jignire gratuită, ci o realitate cât se poate de dureroasă, pentru că există, din păcate, mulţi dintre noi care preferă să primească pomană, decât să pună osul la treabă şi să lase ceva pe de urma unei vieţi trăite. A doua problemă sunt funcţionarii şi parlamentarii care nu au inteligenţă nici cât o capră şi conştiinţă nici cât o meduză. O vorbă spune că prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul. Am întâlnit situaţii în viaţă, şi nu puţine, în care tot soiul de mardeiaşi de mâna a patra se apucau să ţină lecţii pe un subiect sau altul, deşi era evident şi pentru o persoană cu retard mintal sever că sunt total pe lângă problemă. Aceşti sărăntoci trebuie să dispară, odată pentru că nu au competenţa să fie nici portari la instituţiile publice unde ocupă tot soiul de funcţii, dar şi pentru că trezesc un dezgust până la vomă în fiecare persoană care are ghinionul să se lovească de ei prin aroganţa pe care o afişează. Este trist că după un sfert de secol ne tot lovim de aceste personaje de doi lei, care se încăpăţânează să ne sfideze cu prezenţa lor, dar e bine că începem să ne curăţăm de ei, chiar dacă procesul se dovedeşte destul de anevoios. Deşi părea că românii au o rezistenţă aproape masochistă când venea vorba de nedreptăţi în justiţie, incompetenţă şi corupţie în administraţie şi politică, iată că lucrurile nu stau deloc aşa, iar schimbările la nivel de mentalitate de care vorbeam sunt dovada. Dacă vom scăpa şi de juriştii de CAP care se dau drept judecători, va fi şi mai bine. Românii au înţeles finalmente ceea ce occidentalii aplică deja de zeci de ani. Nimeni nu va veni să ne scape de corupţi şi incompetenţi, ci trebuie să o facem singuri, chiar dacă asta implică şi riscuri. Acelaşi lucru este valabil şi în justiţie, când se pune problema (şi se tot pune) ca unii să fie mai egali ca alţii.
